Blog despre Asigurari si Business
Sunt prea sărac să cumpăr o asigurare de viaţă
Decis sa evoluez!
Blog despre Asigurari si Business
Decis sa evoluez!
Cei care lucrează în industria asigurărior au auzit foarte convingător aceasta afirmaţie tot la doi clienţi (potenţiali) întâlniţi, iar ceilalţi au servit-o la fiecare consultant de asigurări care le-a trecut pragul. Adevărat sau neadevărat acest lucru?
Adevărat …
La o primă vedere, cam adevarat. La câte cheltuieli, tot mai diverse şi mai consistente, trebuie să reziste bugetul nostru (stresat fie de vreo decizie guvernamentală, fie de puseele cursului euro sau al valutelor exotice aclimatizate în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic), una în plus e clar că e mai mult decât nedorită!
Şi pentru ce? Pentru o foaie A4 (extrem de pesimistă, de altfel), pe care sunt trecute o mulţime de situaţii la care nici nu vrei să te gândeşti că şi se pot întâmpla – în caz de Deces, despăgubire de 100.000 lei, în caz de Invaliditate, despăgubire de 100.000 lei, la Spitalizare, decontarea a 100 lei / zi şi aşa mai departe.
Sau neadevărat …
Pe de altă parte, paradoxul asigurărilor de viaţă, în particular, al celorlalte, în general, e acelea ca ele au cea mai mare utilitate chiar pentru cei cu bani mai puţini! Altfel spus, cu cât individul e mai sărac, cu atât nevoia sa de a fi protejat financiar prin produsul numit asigurare e mai mare.
Cum aşa, probabil te întrebi? Uite aşa, îţi spun chiar acum, e foarte simplu …
În momentul în care în viaţa celui mai sărman vecin al tău ar apărea un eveniment nedorit (precum o boală sau un accident), o serie de consecinte fizice se produc: s-ar putea să aibă nevoie de spitalizare sau intervenţii chirurgicale, de o serie de tratamente speciale, iar în final există riscul să rămână cu o invaliditate sau chiar să moară.
Totodata, fiecare dintre evenimentele menţionate anterior au şi consecinţe de ordin financiar pe de o parte, afectat de o boală sau un accident, individul în cauză: nu mai are capacitatea de a produce venit prin muncă o perioadă de timp mai mare sau mai mică, adică capacitatea sa şi a familiei sale de a susţine cheltuielile curente se diminuează. Pe de altă parte, orice spitalizare, intervenţie chirurgicală sau tratament însemană automat cheltuieli care trebuiesc efectuate, nu pot fi amânate. Iar pentru unii sursele de acoperire ale acestor cheltuieli excepţionale pot fi dintre cele mai diverse – de la lichidarea depozitelor din bancă, până la schimbarea celebrei sute de euro la care românul face apel când nu mai are bani (dar, din păcate, aici suta nu prea ajunge) şi până la vânzarea bunurilor personale (căci sunt pline până la refuz consignaţiile şi casele de amanet). Dar acestea sunt cazuri chiar fericite, adică e vorba de persoane care au ce să vândă ca să poată face rost de bani. Adica sunt aceia care, după ce au acoperit cheltuielile de strictă necesitate, au mai avut câţiva bănuţi pentru a-i pune deoparte sau de a cumpăra una, alta.
Mai nasol e cu vecinul tău, care nu au avut aceasta oportunitate, care a fost nevoit să cheltuiască totul sau aproape totul pe alimente, cheltuieli cu intreţinerea garsonierei şi rechizitele copiilor săi. El nu are nici bani la saltea, nici depozite în bancă, nici lucruri suficient de valoroase să le vândă sau să le amaneteze. El e cel care a spus de nenumărate ori că e prea sarac să îşi mai cumpere şi o asigurare de viaţă. El e cel care va recurge la soluţii disperate, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc, pentru a face rost de bani ca să-şi vadă de sănătate. El e cel pe care nu îl împrumută nimeni (tu i-ai da din banii tăi şi ai familiei tale?), e cel care se auto-exclude şi de la acesta singura şi ultimă, poate, şansă de a depăşi mai usor, cel putin din punct de vedere financiar, o potenţială situaţie critică.
Din real-life
Şi să stii că nu vorbesc poveşti, nu fac scenarii hollyoo sau bollyoo-diene. Chiar ştiu un caz concret unde, doar şansa a făcut ca lucrurile să evolueze puţin mai altfel. O cunostinţă de-a părinţilor mei, în urmă cu aproape 10 an, şi-a facut un abonament la HBO şi aprimit, drept bonus, o asigurare de viaţă. Femeie relativ tânără şi aparent sănătoasă, la circa 3 săptămâni face infarct şi moare. Lasă în urmă 2 fete adolescente, soţ nu mai avea, iar bonusul ei la abonamentul TV, aparent total nesemnificativ, devine subit salvarea financiară pentru acoperirea cheltuielilor generate de tragicul eveniment.
Categoric, nu trebuie să dramatizăm sau să generalizăm, ci doar să înţelegem din această întâmplare (ne)fericită că o asigurare de viaţă chiar face diferenţa, poate ajuta în situaţii nedorite, dar posibil a se întâmpla.
Ştiu ca e un efort să faci o cheltuială suplimentară acum, ştiu că pentru un cost nou e necesar, în cazul multora dintre noi, să renunţăm la altceva, la un lucru sau activitate care ne face plăcere, ne bucură zilele şi aşa prea posomorâte uneori. Dar eu am preferat să fac alegerea acum, relaxat, într-o situaţie relativ normală de viaţă, să renunt la ceva care nu e atât de vital pentru mine decât, în cazul în care, Doamne fereşte, se întamplă ceva, să fie nevoit să renunţ brusc la mult mai multe lucruri, eu şi familia mea, fără să mai pot avea opţiuni.
Eşti prea sarac ca să îţi cumperi o asigurare de viaţă? Nu-ţi răspunde imediat, mai gândeşte-te puţin …
Venus in Disguise Dec 7 2012 - 01:00
Din punctul românului de vedere, românul este prea sărac să și respire. Dar romanul este insasi definitia paradoxului: sarac si totuși plin de sine! Mentalitatea românului se concentreaza in principal asupra eului, vorb’aia: exist, deci sunt centrul lumii mele.
Ploaie, toamna, iarna, frig, zapadă, caniculă, românul este perfect conștient de valoarea sa, el ințelege ca doar el contează. În generozitatea lui, românul lasă după moarte datorii, procese și facturi.
Românul nu crede în viată după moarte. Nici măcar în viața altora după moartea sa.
Nu este în totalitate vina sa. El este crescut să gândească totul cantitativ, și nu calitativ.
La întrebarea ce alegi între 3 banane stricate si un mar frumos, răspunsul românului este jignitor-de-banal-de ghicit.
Cu părere de rău cred că asigurările de viată în România nu au un culcuș călduros și nici nu vor gasi spriin în următorii mulți ani. Iar aici nu banii sunt problema, ci mentalitatea multora. Trăim incă intr-un stat (sat) în care țăranii fără școală au mai multă minte decât cei trecuți prin învățământ . Iar asta este definiția sclaviei unui popor.
Admir însă entuziasmul tău. Ești un băiat bun.
alin.baiescu Dec 7 2012 - 13:02
Interesanta mica ta analiza psiho-sociologica – a adaugat un real plus de valoare postarii initiale, dintr-o alta perspectiva, motiv pentru care iti multumesc.
Chiar subscriu la multe dintre ideile prezentate de tine – din pacate sunt “realitati realmente reale”.
Iar legat de asigurari, asa cum obisnuiesc eu sa spun, “sunt niste produse de care toata lumea are nevoie, dar nimeni ni vrea sa le cumpere!”. Chiar si asa, eu ma incapatanez sa le promovez pe cat mai multe si diverse cai.
Te invit sa iti mai faci simtita prezenta, si pe viitor, cu alte interventii.
gabriela stoica Jan 10 2013 - 09:59
asa e ,asig de viata au mai mare utilitate pt persoanele care nu au o situatie financiara buna,dar tot asa de adevarat e ca cei saraci nu si le pot permite,piata e undeva la mijloc ,la oamenii “obisnuiti”si cu mintea deschisa
alin.baiescu Jan 10 2013 - 10:12
Stii, cu siguranta, despre asa-numita MICROASIGURARE.
E acel produs de protectie pura care este destinat persoanelor cu venituri foarte mici (traiesc cu mai putin de 3 dolari pe zi), care ofera un minim de protectie financiara, iar primele sunt foarte reduse. Astfel de produse se gasesc in tari in curs de dezvoltare, India fiind un exemplu in acest sens. DECI, se poate si cu bani putini CEVA …
gabriela stoica Jan 10 2013 - 15:22
normal ca se poate ,daca nu ce ne am face noi?
sunt cele de risc pur fara acumulare de capital,dar parca s “mai frumoase “cele complete
si tre sa recunoastem ca inca nu avem educatia tarilor dezvoltate,si inca tre sa ne uitam spre India
de asta cred ca s utile aceste discutii
zi frumoasa cu respect!