• Tweet

DEX Asigureză – Română, Partea V

• Tweet

• Tweet

60 de termeni de specialitate din Asigurări de Viaţă şi Sănătate – să priceapă toată lumea

Continuă astăzi această serie de articole, în care voi încerca să explic într-un mod cât mai transparent, simplu (dar şi hazliu, uneori) cei mai des întâlniţi termeni specifici produselor de asigurări.

Prin urmare, haide să vedem, poate de data aceasta limbajul codificat al asigurărilor devine mai de înţeles pentru tine (şi pentru mine, de ce nu?) …

 

Specifice asigurărilor cu componentă de acumulare:

 

Acumulare cu dobânda (tehnică) garantată – e tipul de asigurare de viaţă cu capitalizare la care firma de asigurări îţi garantează suma minimă pe care o să o primeşti la maturitatea poliţei. Această sumă este, de fapt, generată de o dobânda anuală garantată (2,75%, 3% sau 3,5% etc.), care se aplică la partea din prima de asigurare pe care tu o plăteşti şi care e destinată segmentului de capitalizare al poliţei tale (restul merge pe partea de asigurare pură – acoperire riscuri, respectiv taxele şi comisioanle produsului). Sau, mai pe scurt, e ca la un depozit bancar: ai depus 100 lei, ştii că dobânda anuală e 3%, peste 1 an ai în cont 103 lei.

Această variantă de produs ţi-o recomand dacă: nu vrei să îţi baţi capul cu analiza diverselor tipuri de investiţii din piaţă, nu ai timpul sau cunoştinţele necesare să o faci, preferi să câştigi mai puţin da’ sigur sau, pur şi simplu vrei ca altcineva să poarte responsabilitatea gestionării acestor bani.

 

Dobânda excedentară – este specifică aceluiaşi tip de asigurare cu capitalizare şi dobândă garantată, dar se referă la câştigul suplimentar pe care firma l-a obţinut, peste cel pe care ţi l-a garantat deja (de 2,75%, 3%, 3,5% etc.). Exsită cazuri în care acest profit suplimentar se obţine, situaţii în care nu se realizează, deci îl poţi percepe ca fiind o potenţială surpriză plăcută pentru buzunarul tău.

 

Unit-linked – este acel tip de asigurare de viaţă la care banii din segmentul de acumulare de capital sunt direcţionaţi către fonduri de investiţii, adică într-un plasament a cărei evoluţie (sus, jos, sus, jos, mai jos, mai jos, sus?) nu ţi-o poate garanta nimeni. Mai pe româneasca-ştiinţifică: „riscul investiţional îţi aparţine”; sau pe româneasca-vulgară: „poţi să cîştigi, dar şi să pierzi, în amândouă situaţiile o faci pe mâna ta”. Asta nu înseamnă că trebuie să fugi ca Vampiru’ de usturoi de un astfel de produs. Ce vreau eu să îţi atrag atenţia e faptul că este nevoie să mai ştii una – alta despre investiţii, dacă te atrage o astfel de asigurare, şi nu ai voie să „dormi liniştit”, trebuie să veghezi continuu … ca Prâslea.

 

Răscumpărare – se referă la opţiunea pe care o ai de a „sparge” puşculiţa poliţei până să ajungă ea la finalul duratei contractuale, adică să scoţi nişte bănuţi din segmentul de acumulare al asigurării. Dacă ai încheiat un astfel de contract inclusiv pentru a strânge bani pentru momente importante din viaţa ta sau a familiei tale (studiile copiilor, pesionarea etc.), recomandarea mea sinceră e să nu apelezi prea des la această facilitate şi, mai ales, nu pentru acoperirea unor nevoi minore (vrei să schimbi aragazul sau să pui plase de ţânţari la geamul de la living).

 

Modalităţi de ridicare a capitalului la maturitatea contractului – acestea sunt chiar numeroase, câteva dintre cele mai uzitate fiind: cu portofelul, cu dilpomatul sau punga de 1 leu, cu paporniţa sau, mai nou, prin cont bancar sau … pe bune: se referă la faptul că, la maturitatea poliţei, când s-a acumulat în contul tău o sumă consistentă de bani, poţi decide să ridici acest capital integral (într-o singură tranşă), în rate (într-o anumită perioadă de timp) sau sub forma unei rente viagere lunare (pe viaţă).

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

 

(va urma miercuri, 19 decembrie 2012)