• Tweet

Asigurările private de sănătate – între Quasimodo şi Beckam

• Tweet

• Tweet

Axa Paris – Bucureşti

M-am întâlnit acum câteva luni cu Cocoşatul de la Notre Dame. Da, da, a venit de la Paris la Bucureşti pentru că a auzit el de Centrul Vechi şi vroia să vadă dacă lucrurile sunt chiar aşa cum le auzise el de la unii şi de la alţii. Mai pe şleau spus, dorea să-şi facă şi el o lipeală, că în Franţa e arhi-cunoscut şi nu mai cade nimeni în plasa vrăjilor sale prăfuite.

 

Dar a fost foarte dezamăgit. Chiar dacă în numai câteva zile reuşise să lege o relaţie mai interesantă cu o mioriţă de-a noastră, cică ea l-ar fi atenţionat: „Coco dragă, tu eşti bun la suflet, cum nimeni altul nu mai e, dar … trebuie să faci ceva cu fizicul ăsta oribil al tău. Uite, te-aş iubi nebuneşte dacă ai arăta şi tu ca … să zicem … de exemplu … David Backam. Ai auzit de el, nu?”

 

Aşa că, Quasimodo al nostru s-a pus pe treabă serios: a mers la nutriţionist şi a început o dietă draconică, şi-a făcut abonament la sala (la World Class, chiar), plus că în fiecare dimineaţă făcea câte 5 ture în jurul Casei Poporului. Înt-adevăr, a dat jos câteva kilograme, parcă e mai sprinten dar … cale lungă mai e până la Beckam. Tot gârbovit şi împiedicat merge, cu ochii se uită în direcţii diferite, părul îi stă ca naiba şi … (mai bine mă opresc aici!).

 

O analogie cât se poate de simplă

Discuţia cu Cocoşatul m-a dus cu gândul la piaţa românească a asigurărilor de sănătate. Care, la fel ca legendarul personaj, doreşte să devină vedetă: să se dezvolte rapid şi armonios, să fie admirată, râvnită şi flatată de către toată lumea. Iar pentru asta, de câţiva ani, face eforturi susţinute: firmele de asigurări lansează frecvent noi şi noi produse, reţeaua de furnizori medicali se extinde (atât cantitativ, cât şi calitativ), campaniile de promovare sunt tot mai intense şi atrăgătoare.

 

Şi, cu toate că parcă începe să prindă viţă (a crescut în 2012, faţă de anul precedent, cu 45%), tot mică şi pricăjită e: 17,6 milioane euro Prime Brute Subscrise, vs. 1,9 miliarde euro, întreaga piaţă de asigurări din România (adică, reprezintă sub 1% din total). Plus că se impiedică pe drumul său la orice denivelare întâlnită în cale, tuşeşte şi gâfâie la condiţii atmosferice (pardon, economico-soci-politice) mai de cod galben.

 

Adică, problema pieţei e cocoaşa. Pardon, cocoaşele – că sunt 3.

 

Cocoaşa 1: Tratamentul fiscal care nu o avantajează prea mult. Chiar dacă există acea deductbilitate de 250 euro / an / persoană în cazul asigurărilor private de sănătate de grup, zona de retail nu are nici un stimulent. Plus că nici cel tocmai menţionat nu e de natură să propulseze puternici piaţa înainte. Adică, ajută, dar nu suficient.

 

Cocoaşa 2: Concurenţa neloială a abonamentelor la clinicile private face ca, nu de puţine ori, asigurările să piardă în faţa acestora. Şi nu pentru că nu oferă beneficii pe măsura preţului, ci, pentru simplul fapt că, „pitite” sub clauzele contractelor de medicina muncii, abonamentele par ceea ce nu sunt (atât ca şi cost, cât şi ca avantaje reale oferite).

 

Cocoaşa 3: Inexistenţa pachetului de bază din cadrul proiectului de Reformă a sistemului de sănătate din România. Aceasta fiind considerat baza pe care / de la care se concep asigurările facultative (complementare şi suplimentare). Da, ştiu, ştiu, a fost făcută o propunere de către Ministerul Sănătăţii, dar încă e în dezbatere, deci … nu există!

 

Ce e de făcut?

Atât cu Quasimodo, cât şi cu piaţa locală e asigurări de sănătate …

Fără a fi un specialist de renume mondial nici în domeniul esteticii umane, şi nici în cel financiar (încă!), eu cred că, indiferent cât de multe eforturi s-ar face, dacă nu scăpăm de cocoaşe, tot degeba.

Da, cocoaşele ne apasă rău de tot, ne îngreunează mersul de zi cu zi, anulează aproape integral toate celelalte eforturi ale noastre.

 

Deci, plasticianul este soluţia. Lui Quasimodo trebuie să i se taie cocoaşa şi doar după aceea să tragă tare cu dieta şi sportul.

Pieţei asigurărilor de sănătate e abosult necesar să i se extirpe toate cel 3 cocoaşe, iar apoi eforturile actorilor pieţei se vor vedea cu mai multă claritate.

 

În concluzie, cine ne recomandă un plastician? Avem nevoie de unul la spital şi de unul la Guvern.

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

• 

  Adi Nov 22 2013 - 05:19 Reply

  Interesanta comparatia

• 

  Miron Corneliu Oct 22 2015 - 12:42 Reply

  Foarte bine spus si as mai adauga a 4 cocoasa si cred cea mai importanta educatia patronilor si a angajatilor de a accesa aceste servicii la firmele care le achizitioneaza.
  Ce vreau sa spun esteca eu reprezint o clinica private de stomatologie care ofera la 30 lei pe luna consultative de specialitate(chirurgie ortodontie etc)detartraj,periaj,profijet,obturatii, toate nelimitat.
  Sunt refuzat de 98% dintre patroni spunand ca angajatii lor nu merita sau ca trebuie sa mai plateasca 80% impozite la stat.Cu a doua problema le-am zis(doar asa sa vad daca obiectia e adevarata)ca le platesc eu impozitul si tot in zadar.

  Eu cred ca aceste abonamente de sanatate ar trebui sa fie obligatorii pentru angajatori si bineanteles deductibile chiar daca sunt achizitionate de la un asigurator sau de la firma mama(spital,clinica).Pentru ca in acest moment exista o concurenta deloiala intre firmele de asigurari care beneficiaza deibilitatii 250 euro(art.48 lit.H) in detrimental firmelor mama care nu au acest imens avantaj