Mai fă şi ce (nu) îţi place

Decis sa evoluez!

Mai fă şi ce (nu) îţi place

mai fa si ce nu iti place

După experienţa mea de viaţă de până acum, profesională şi personală (lungă sau scurtă, bogată sau săracă – nu contează atât de mult acum), am ajuns la concluzia că cel mai dificil este să fii echilibrat, să păstrezi calea de mijloc: în ceea ce gândeşti, spui, faci. Căci a fii într-o extremă sau alta (extrem de dur sau foarte tolerant tot timplul) e cel mai uşor. Adevărata provocare e să ştii când şi cum să te comporţi, cu fiecare persoană în parte, când să faci pe durul, când pe molâul, când pe prostul sau când pe înţeleptul şi tot aşa …

Şi acest lucru este valabil inclusiv în raport cu propria persoană – când să te ţii din scurt, respectiv când să îţi mai tolerezi una sau alta.

 

Ce nu îţi place …

Se zice că într-o dimineaţa mama lui Bulă trage de el să meargă la şcoală: „Haide Bulă, e deja 7:30, trebuie să te scoli” – „Lasă-mă mamă să mai dorm, sunt foarte obosit” – „Bulă trebuie să mergi la şcoală, ai întârziat deja, e ora 8:00” – „Dă-o dracului de şcoală, m-am săturat de ea până în gât, nu o mai suport!” – „Bulă, nu se poate aşa ceva, doar eşti Director, ce naiba …”.

Această glumă arată, fără doar şi poate, că şi directorii, profesorii, preşedinţii, conducătorii de echipe sau diverse organizaţii „e oameni”: au slăbiciunile şi temerile lor, trec prin momente mai bune, dar şi prin  unele mai proaste, au dar şi nu au chef de a face un lucru sau altul.

Ce e la fel de sigur e şi faptul că aceşti omeni, care au reuşit să ajungă în poziţii de conducere / coordonare  / să fie lideri, pe lângă latura „umană”, mai au ceva ce îi diferenţiază faţă de ceilalţi: şi acel lucru se referă la puterea, determinarea, voinţa, capacitatea de a se implica şi în acţiuni mai dificile, solicitante, de care nu au tot timpul chef să le facă, dar totuşi le realizează. Sunt acţiuni pe care alţii le evită, se feresc de ele, pentru că îţi consumă energie, nervi, timp, te fac să renunţi la alte lucruri (cu siguranţă, mai plăcute, de dorit) …

 

Iar ca să fie şi mai concret, am să îţi dau un singur exemplu personal – destul de simplu, de altfel, dar relevant totodată, pe care l-am experimentat acum câţiva ani. Anume, acum câţiva ani buni, în momentul în care am început să coordonez oameni, am decis că vor face câte o discuţie individuală de circa 1 h cu fiecare, în fiecare zi de luni. Această acţiune mă ajută să ştiu ce au realizat ei în săptămâna precedentă şi ce îşi planifică pentru cea în curs, să intervin acolo unde consider necesar, să ne sfătuim pe o acţine sau alta. Adică, e un bun instrument de monitorizare şi dirijare a activităţii lor (au ajuns să se pregătescă temeinic pentru această discuţie, la fel şi eu). Dar, la început, au existat şi situaţii în care luni eram cu energia „la pământ” (după un week-end foarte „odihnitor”), nu prea aveam chef de aceste întâlniri (simţind că nu le pot gestiona la nivelzl dorit), şi le mai amânam sau chiar anulam. Chiar dacă pe moment mă bucuram că „am scăpat” (de altfel, acelaşi sentiment cred că îl aveau şi colegii mei), mi-am dat seama că, pe termen mediu şi lung nu e bine ceea ce fac. În primul rând, le arătam că nu mă ţin de o regulă pe care chiar eu am stabilit-o (şi atunci devenea anapoda să le cer lor să fac tot ceea ce şi-au asumat), pierdeam parţial controlul asupra activitălilor lor, simţeam eu că „m-am fentat pe mine”, aveam un sentiment de vinovăţie că, pentru o stare de moment, am ajuns să compromit o acţiune care ştiam sigur că e sănătoasă.

Motiv pentru care am luat următoarea hotărâre: indiferent de starea / dorinţele de moment, nu renunţ nici în ruptul capului să fac acele acţiuni pe care le-am stabilit în trecut, în momente de liniste, calm şi luciditate. Efectiv mă apuc de acea acţiunie, într-adevăr la început cu viteza a 2-a sau a 3-a, dar pe parcurs eficienţa am constatat că mi-a crescut (am ajuns chiar la viteza a 6-a). De ce? Pentru că m-a motivat faptul că nu m-am lăsat trădat de impulsul de moment, nu am renunţat la ce ştiu sigur că mpă ajuta. E ca şi când eşti suferind şi, pentru însănătoşire, ai nevoie de un tratament mai dureros; evident că nu arzi de nerăbdare să îl începi, dar totuşi o faci stimulat fiind de ceea ce vei obţine după ce această etapă neplăcută dar utilă s-a finalizat.

 

În concluzie, îţi propun să te gândeşti la 3 lucruri care eşti convins că, dacă le faci, te vor ajuta să atingi un obiectiv pe care ţi-l doreşti, dar care te deranjează să le faci. Şi … apucă-te de ele!!! Nu mai amâna că e mult mai rău, durata în care te implici în acţiune respectivă e mai lungă, fiind formată din perioada în care te gândeşti la acel task şi îl tot amâni + perioada efectivă de realizare a sa. Începe acum. Şi ca să îşi fie mai uşor, alege din cele 3 lucruri, doar UNUL, care vrei tu. Dar apucă-te de el acum. Şi vezi, după ce l-ai finalizat cum te simţi, ce gânduri ai, dacă eşti mulţumit că ai câştigat lupta cu tine însuţi

 

Ce îţi place …

Deoarece militez pentru echilibru, şi pentru că, pe baza recomandării mele precedente, ai reuşit să faci un lucru care nu îţi place, dar te ajută, acum cred că e momentul pentru o recompensă. Am să îţi mărturisesc ce mai fac eu în anumite situaţii. Şi am şi aici o zicală (nu glumă, de data asta), care spune astfel: „Adevărata plăcere nu este când stai că nu ai nimic de făcut, ci atunci când ai o mulţime de treburi şi nu faci nimic”. Evident, cu o mică doză de exagerare, acest lucru poate fi adevărat.

Gândeşte-te că sunt momente în care simţi nevoia acută de a te relaxa puţin, de a întreprinde ceva ce îţi face plăcere, de a te rupe de intensitatea activităţilor zilnice. Atunci când simţi acest lucru, nu te încăpăţâna să amâni momentul, gândindu-te că e mai bine să trimiţi încă 3 mailuri acum, sau să finalizezi un proiect cu 1 zi înainte de dead-line. Rupe-te de toate aceste lucruri, ia-ţi pauza de cafea la ora 11, chiar dacă ţi-o planificaseşi la 12:30; mergi acasă mai devreme, dacă familia te aşteaptă cu nerăbdare, mănâncă bucaţica de ciocolată la care îţi stă gândul de dimineaţa dar nu te-ai atins de ea pentru că eşti la regim. Încearcă să nu cazi în extrema de a deveni un roboţel, găseşte momente în care să fii tolerant cu tine, fă-ţi micile plăceri. Iar acum, după ce ai citit acest articol, ca recompensă că te-ai aplecat asupra acestor câteva idei, bea un ceai sau o cafea, ia-ţi 15 minute şi fă ceva ce îţi face plăcere.

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Comments (2)
Adaugă un comentariu

Reply to Stancu Gabriel Cancel reply

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

„Business-Academicienii” analfabeţi

x