Elogiu pentru … Locul 2

Decis sa evoluez!

Elogiu pentru … Locul 2

Toată lumea e obsedată de Locul 1

Da’ rău de tot.

 

Şi asta încă de la naştere: „Ce scor Apgar ai avut drăguţă?” îşi întreabă un băieţel colega de pătuţ la maternitate. „Nouă”, răspunde interpelata. „Eu 10, sunt mai bun ca tine. Sunt Locul 1!”, îi răspunde mândru bebeloiul.

 

Apoi la grădi, ne batem în puncte roşii pe care să le ducem acasă. La un moment dat, şi eu eram atât de obsedat de chestia asta încât, prin grupa mijlocie, împreună cu un camarad de năzdrăvănii, am dat iama în cutia cu bulinuţe a eductoarei şi am mers acasă cu un pumn plin de pseudo-recompense.

 

Iar la şcoală, ce să mai zic: nu mai sunt suficiente note de 9,33 sau 9,66, 10 pe linie e obiectivul primordial. Ştiu pe cineva atât de obsedat de chestia asta încât, la facultate (a făcut Dreptul la Cluj), a repetat un an de studii pentru că a primit o notă de 9 şi ambiţia lui era să termine cu 10 curat – şi aşa a şi făcut.

 

Apoi ne angajăm şi, inevitabil, suntem evaluaţi periodic. Nu ne mulţumesc calificative de genul „fully meets expectations”, vrem cu orice preţ să ne alegem cu „constantly exceeds expectations” sau, de ce nu, chiar cu „outstanding”.

 

Iar dacă e vorba de fime, lucrurile stau exact la fel: ţinta e să fiu pe Locul I în clasament: al vânzărilor, al profitului, al investiţiilor. Iar dacă nu reuşesc să mă clasez ca şi companie pe locul fruntaş pe baza unui criteriu normal, îmi inventez eu unul la care să fiu cel mai bun: profitabilitate / angajat care lucrează în schimbul de noapte şi are înălţimea peste 1,75 m, încasări totale pe data de 29 februarie (că e doar în anii bisecţii), sau alte aberaţii de genul ăsta.

 

Dar de locul 2 cui îi mai pasă?

Te-ai gândit vreodată şi la meritele celui clasat pe poziţia secundă? Eu am făcut-o şi uite de ce eu personal îl apreciez la fel de mult pe cel plasat pe Locul 2, cu cel agăţat în capu’ listei.

Este meritul Locului 2 că celălalt e pe Locul 1. De ce? Foarte simplu: pentru că performanţa mai puţin bună a Locului 2, prin comparaţie, îl poziţionează pe celălalt în top. Exemlu – 2 agenţi de vânzări: unul a vândut 7 telefoane într-o lună, celălalt 8. Cel cu 8 vânzări e pe Locul 1 nu neapărat pentru că e el grozav (targetul era de 12 telefoane), ci pentru că celălalt a performat ceva mai slab (oricum, dacă mă întrebi pe mine, în cazul ăsta, cred că ambii au cam îmbulinat-o).

 

„Ameninţarea” Locului 2 este, de cele mai multe ori, un stimulent al celui de pe Locul 1 pentru a rămâne activ, a inova, a nu se blaza. Toate acestea pentru a nu fi prins din urmă. Iar pe ansamblu, piaţa are de câştigat, clienţii se aleg cu produse şi servicii competitive, la preţuri de excepţie.

 

Locul 2 este un bun punct de referinţă pentru cei de pe poziţile 3, 4, 5 sau 6. De multe ori, raportarea la cel mai bin din piaţă te poate demoraliza, îţi poţi zice ceva de genul „E prea sus, eu nu am cum să ajung acolo” sau „Nu are sens să ţintesc imposibilul!”. Dar, raportarea la Locul 2 pare mai realistă, mai că îţi vine să te iei la trântă cu respectivul.

 

În concluzie, trăiască Locul 2, că nu ştiu ce ne-am face fără el!

 

Te asigur de totă consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Comments (4)
Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Mai fă şi ce (nu) îţi place

x