Stomacul – mai deştept decât creierul …

Decis sa evoluez!

Stomacul – mai deştept decât creierul …

stomacul

Am auzit chestia asta anul trecut, la un seminar despre leadership.

Ce vrea să spună, în traducere liberă, „zicala” aceasta? Că dacă stomacului îi dai ceva stricat, el imediat reacţionează şi dă afară acel aliment alterat. Din contră, dacă hrăneşti creierul cu o informaţie greşită (bârfă, de exemplu) sau cu o ştire cu conotaţii negative, în loc să o respingă, începe să o proceseze – să îţi influenţeze ideile deja existente, să le schimbe, să trezească noi întrebări, să distorsioneze ceea ce ştiai deja. Şi toate acestea, de multe ori, fără să judece dacă acea informaţie este sau nu corectă, relevantă, folositoare etc.

 

CNN – Constantly Negative News

Am aflat despre această decriptare de la un tip din Slovacia, proprietarul unui mare broker de asigurari, la un training la care m-a invitat împreună cu managerii lui, în munţii Tatra. Şi mi-a plăcut explicaţia aceasta, deoarece e foarte adevărată. De atât de multe ori buletinele de ştiri sunt încărcate excesiv cu ştiri legate de morţi, violuri, crime, banditisme, înşelăciuni, încât devin un fel de „Ştiri de groază”. Cel puţin pe mine, mă afectează teribil să văd şi aud astfel de chestii (dovadă că şi creierul meu e mai prost decât stomacul …).

 

Să fii fost acum câteva zile, întâmplător, am deschis televizorul la ştiri: din primele 5, 3 ştiri erau ceva de speriat: un bărbat dintr-un sat de munte s-a sinucis (nu se ştie de ce, probabil nu va exista o nouă ştire în care să fie elucidat misterul), pe un altul l-a călcat o dubiţă pentru că a trecut în fugă strada, fără se se asigure, şi doi vecini dintr-un cartier din Bucureşti s-au luat la bătaie rău de tot pentru o prostie şi acum zac la spital, cu şanse minime de supravieţuire.

Te rog să îmi spui TU cu ce te-ai alege din astfel de ştiri, ce te învaţă, cu ce eşti mai bun / mai cult după ce ai văzut tâmpeniile astea? Ştirea cu tipul călcat de dubiţă, haide că o mai înţeleg, morala e clară: ai grijă pe unde treci, există riscul să te calce vreo maşină – da, am învăţat ceva din asta sau, mai bine spus, mi-a atras atenţia încă odată asupra anumitor riscuri. Dar restul? În afară de faptul că mi-a creat o stare emoţională negativă, nimic mai mult. Iar de stări negative, nu cred că avem nevoie să ni le genereze alţii, avem propria viaţă care ne dă din plin.

 

Mai degrabă telenovelist, decât ştirist de groazăvii

Sincer.

Eu mă uit la televizor din două motive principale, acestea fiind şi criteriile care mă ajută să decid CE program vizionez: fie sunt emisiuni în care aflu informaţii care mă ajută efectiv (de exemplu, emisiuni economice, care îmi dau şi idei despre temele pentru postările de pe Blog sau documentare istorice – mai adaug un grăunte de cultură la incultura mea generală), fie emisiuni sau filme care îmi crează o anumită stare dorită (aici intră, de exemplu, cele de divertisment sau comediile – îmi dau un tonus pozitiv de neimaginat). Din acelaşi motiv, urmăresc foarte rar dezbaterile politice: e o mocirlă acolo, de cinci Dâmboviţe nu te pot curaţa. Plus că încearcă să te manipuleze, fie unii, fie alţii, la un mod atât de ordinar, încât mai bine nu ştii de ei.

 

Mai îmi spunea cineva, că se uită la anumite emisiuni doar ca să vadă că altora le e mai greu, şi astfel el se motivează şi nu mai percepe propria situaţie ca fiind atât de nasoală. Da, să zicem, e un fel de autoterapie.

Iar legat de damele care se uită la telenovele, chiar dacă iniţial consideram că e o pierdere de vreme, acum am ajuns la concluzia din subtitlul acestui paragraf: mai bine telenovelist, decât …

 

De ce mărul stricat le îmbolnăveşte pe cele sănătoase şi nu viceversa?

Te-ai întrebat vreodată acest lucru? Cum se face că un singur măr, dintr-o ladă de 50, le strică şi pe celelalte, în loc ca starea de sănătate de la celelelate 49 să fie transferată către cel bolnav? Ştiu, există o explicaţe ştiinţifică foarte clară, nu mă îndoiesc de asta; dar, suprinzător fenomenul nu e singular.

 

Într-un grup, dacă e unul mai nervos / negativist / pesimist, probabilitatea ca starea lui să se transmită şi celorlaţi e mai mare decât în cazul în care unul calm / pozitiv / optimist se află într-un grup de negativişti .

Apoi, mai sunt şi pesimiştii cronici. Ştii vreunul? Sunt cei care se plâng în continuu, se leagă, întotdeauna, de ce NU merge (oricum, din punctul lor de vedere nimic nu merge ca lumea), totul e o porcărie, nimeni nu e de încredere, toţi sunt nişte ticăloşi şi profitori. Cum te simţi după jumătate de oră în compania unei astfel de persoane? Şi, ce ai câştigat? Nu vreau să înţelegi că eu susţin că totul e roz pe lumea asta, există o fericire plenară, nu se petrec şi tragedii.

 

Interesant e faptul că lucrurile se întâmplă aşa cum se întâmplă şi suntem noi cei care percepem într-un fel sau altul un anumit eveniment.

Să îşi dau un exemplu recent: la începutul lui noiembrie 2012, fetiţa mea a făcut laringită şi a trebuit să stea în spital circa 5 zile: stare generală foarte proastă, injecţii, perfuzii, tratamente şi, nu în ultimul rând, o groază de cheltuieli. În final, s-a făcut bine.

Acest eveniment poate fi interpretat astfel: o mega-tragedie, copilul s-a îmbolnăvit, era chiar de sărbătoarea noastră „populară Halloween” – aşa că a pierdut petrecerea de la Grădi, nu am mai făcut împreună bostanul … SAU, pot să percep această întâmplare ca una normală (copii se îmbolnăvesc destul de des, asta e!), şi să mă bucur că nu au existat complicaţii, iar că banii pe care îi am i-au putut rezolva starea de sănătate (sunt atâtea situaţii în care ai bani, dar nu se mai poate face nimic …).

 

Ce fac eu pentru starea mea de bine

Ca să nu mai lungim prea mult discuţia, haide să îţi spun ce fac eu ca să îmi îmbunătăţesc starea de spirit – poate încerci şi tu măcar o chestie, din cele două:

  1. Mă uit la TV la acele emisiuni care mă ajută în vreun fel anume sau îmi crează o stare emoţională dorită.
  2. Stau în preajma / interacţioneaz cu persoane optimiste, tonice, haioase, ca sa „împrumut” din starea lor cât mai mult. Nu uita, fiecare dintre noi e un fel de „medie” a celor 5 persoane în preajma cărora pentrce cel mai mult timp. Deci ..

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Comments (9)
  • Avatar

    Dorel Lacatus Feb 12 2014 - 11:09 Reply

    Draga Alin,

    Am citit si eu de curand “metafora” cu desteptaciunea stomacului si m-a surprins placut ca desi e de simpa are un impact mare. De ce totusi creierul accepta mancarea stricata? Pentru ca ii place…
    Apropo de CNN ( e tare si asta), pana la un punct te uiti la stiri negative, dar la un moment dat, cand inceti sa te observi cu adevarat, simti impactul negativ si te muti la emisiunea lui Moise. Mi-a luat si mie cativa ani, dar acum simt fizic in zona pieptului emotia negativa si plec imediat din zona. Cred ca oamenii au variante foarte bune pentru hrana sanatoasa pentru creier, in resurse ca aceasta la care construiesti si tu sau la imensa resursa din reteaua de internet.
    Sanatate si voie buna!

  • Avatar

    Daniela Ghetu Feb 12 2014 - 12:11 Reply

    Buna Alin,

    Mi se pare corect … “mai bine telenovelist, decât …” :) macar in telenovele lucrurile se intampla mereu ca-n basme (in fapt, asta si sunt, nu? basme pentru adulti): oricat de inventiv, puternic si perfid este personajul rau, personajul central este obligatiu bun, plin de calitati si iese invingator :)
    Dincolo de gluma, pentru mine starea de bine a incetat cam de multisor sa vina din zona TV (cu mici si rare exceptii); mai degraba imi caut resurse de bine printre rafturile bibliotecii :)

  • Avatar

    diana Feb 13 2014 - 12:29 Reply

    Cred ca o sa-mi pun pe frigider un biletel cu ce ai zis aici:
    <>
    sa ma uit zilnic la el. E de retinut :D

  • Avatar

    Daniel Moga Feb 28 2014 - 11:34 Reply

    Stomacul e intradevar un indicator bun. E bun deoarece nu minte. Daca creierul il educi prost, il pacalesti in propria ta defavoare, cu stomacul nu poate fi la fel. Eu vad titlul ca un indemn la realitate, la o viata traita cu prezenta de spirit. Felicitari.

  • Avatar

    Vali Visan Jan 31 2016 - 14:16 Reply

    Eu nu ma mai uit la TV de noua ani. Si am constat cat de bine imi este dupa ce am vazut din nou cum este sa vezi stirile. Am fost intr-o vizita unde familia avea TV in fiecare camera. Si nu esra deschis doar ziua, ci si noaptea. La un moment dat nu ma simteam bine dar nu intelegeam de ce. Tonul prezentatorilor din fundal imi afecta linistea. Am realizat cand am revenit la mine acasa, ce bine e fara televizor, cat de mult ma agita. Citesc stiri, dar pe internet si ce ma intereseaza legat de schimbarile economice si activitatea mea. Citesc carti. Filme la cinema sau acasa, de pe DVD, la alegere, fara violenta in ele. Si ascult speakeri motivationali, de la care chiar am de invatat.

Adaugă un comentariu

Reply to diana Cancel reply

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Succesul în vânzări – Reţeta mea

x