Despre Dezvoltarea personală prin (DE)PIŢIPONCIZARE

Decis sa evoluez!

Despre Dezvoltarea personală prin (DE)PIŢIPONCIZARE

Ştire bombă: Sînziana Buruiană a fost părăsită de iubitul ei şi acum, disperată, e dispusă să facă orice ca să-şi recâştige dragostea!!!

 

O dilemă clasică: „To be or not to be” … a Piţipoancă

Nu o cunoşti pe Sînziana Buruiană? Ruşine! Sincer, numai cult nu te poţi numi dacă nu ştii cine e fiinţa aceasta. Pe scurt (până să cauţi pe Goagăl), pot să îţi spun că e una din miile de piţipoance care nu ştiu ce tâmpenii să mai facă sau ce cretinităţi să mai zică ca să atragă atenţia presei asupra lor.  Şi asta pe lângă faptul că sunt nişte apariţii (nu, scuze, arătări) de te cruceşti: sclipicioase din cap până în picioare, cu botu cât desfundătoarea de chivetă din baie, potcovite cu nişte încălţări de cred că Asociaţia Ortopezilor din România o să propună o lege pentru interzicerea lor şi înţoloite într-un melanj unic de blană – piele – textile – pene – metal – lemn – prostie – vulgaritate.

 

Orişicum, nu asta contează, ci faptul că personajul nostru susţine că e dispus să se schimbe radical numai ca să-l facă pe Făt Frumos să revina la ea. Cică ăsta nu o mai place că se cam rapandulează: umblă creanga prin baruri, poartă ţinute cu „plămânii” la vedere, nu mai prea dă pe acasă … toate alea. De parcă de agăţat, la Biblioteca Naţională a pus ochii pe ea sau la vreun târg de MBA-uri …

Cică, zice Buruiana, că numai ăsta a iubit-o cu adevărat. Dar eu tot nu înţeleg pe care EA a iubit-o / o iubeşte: pe cea care a agaţat-o în Bamboo, sau pe EA în care doreşte să o transforme pe biata fată – un fel de Maica Tereza de Dorobanţi … Mă rog, nici cu Frumuşel ăsta nu mi-e ruşine, nu cred că are în cap mai mult de rădăcina părului care dă pe afară!

 

Pe de altă parte, dacă nu mă înşel, fata asta aceiaşi care declara acum circa 2 ani că doreşte să se depiţiponcizeze. Adică, din Cocotă de mall, să devină un fel de Lady Serious. Şi cum a înţeles ea să facă transformarea: a schimbat decoleteul până la buric pe care îl purta, cu o bluziţă strănsă (da strânsă!) pe corp şi încheiată până la gât, de atunci când am văzut ştirea la televizor tot teamă mi-a fost că-i puşcă la asta nasturii şi îmi crapă televizoru’. Mă rog, nu s-a paradit TV-ul, dar ea era cam vânătă la faţă; deci, cred că dacă mai dura interviul 1 minut leşina sufocată peste reporter!

 

Ce nu înţeleg eu (şi acum revenim la ale noastre) e de ce uneori, unii oameni, doresc atât de mult să se schimbe radical, doar ca să placă / fie acceptaţi de unii sau de alţii.

 

Da, şi eu am anumite lucruri pe care doresc să le schimb la mine, dar nu vreau să mă schimb radical (şi dacă aş vreau, nu ştiu dacă pot).

Pe de altă parte, unii spun că anumite experienţe foarte dure, traumatizante, pot genera astfel de schimbări de 180 in comportamente, în modul de a ânţelege şi trăii viaţa.

 

Gândeşte-te puţin şi la legile fizicii: orice corp are o anumită stare de echilibru. Dacă încercăm să îl scoatem din acea stare (printr-o forţă / intervenţie externă), se întâmplă 2 lucruri: fie, în momentul în care forţa externă dispare, el revine la stadiu iniţial, fie, dacă forţa e super-puternică, îl distruge şi îi crează o altă stare de echilibru.

 

De-piţiponcizarea personală

Ia gândeşte-te puţin. Cum crezi tu că e mai bine / mai natural pentru tine să procedezi? Să-ţi găseşti un partener care să te accepte aşa cum eşti (cu bune şi rele) şi care, da, poate să te motiveze să mai îmbunătăţeşti una alta pe ici pe colo, sau preferi pe cineva care doreşte să te schimbe total?

Tu cum te-ai simţii mai bine: să fii tu, natural, degajat, aşa cum eşti, sau să fii actor: o parte din zi să te prefaci că eşti aşa cum doreşte celălalt, iar în cealaltă parte din zi să te comporţi cum doreşti tu să fii?

Ce cred eu aici e că, pentru fiecare persoană, oricum ar fi ea, există o pereche … Provocarea este să o găseşti!

 

De-piţiponcizarea profesională

Te-ai întrebat vreodată (ştiu sigur că da) de ce orientarea profesională a copiilor / tinerilor e un proces atât de important, şi începe încă de la cea mai fragedă vârstă? Tocmai pentru că obiectivul este să descoperi în fiecare copil acele talente / abilităţi pe care le are şi pe acelea să le dezvolţi; iar, pe măsură ce trece timpul, acesta să îşi găsească un job unde să poată valorifica aceste calităţi.

 

Nu cred că e optim ca o persoană care are înclinaţie către latura umanistă să facă studii de mate-fizică, numai pentru că tata şi mama sunt cu ştiinţele exacte (eu am avut în liceu un astfel de coleg, şi numai uşor nu i-a fost – mereu frustrat, la coada clasei; şi, in final, cine, ce a câştigat?).

E ca şi cum Jean, personaj cu profil tipic de om de vânzări, îl iei şi îl pui la departamentul operaţional: să conceapă procese / fluxuri, să îmbunătăţească proceduri, algoritmi. El care, odată de 3 ziele, încearcă să le fenteze pe cele deja existente.

Sau încearcă să iei pe careva de la managementul riscului şi pune-l să vândă ceva … cel mai probabil îi va spune potenţialul clientului cel puţin 100 de motive pentru care să NU cumpere, la ce să fie atent şi, la final, poate cu jumătate de gură, 1 motiv pentru care să achiziţioneze produsul cu pricina.

 

Dar cu De-piţiponcizarea ta cum stai?

În loc de concluzie, o întrebare pentru tine: vrei şi tu să devii cu totul şi cu totul altcineva, sau doreşti numai să îţi îmbunătăţeşti / schimbi anumite caracteristici?

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Comments (4)
  • Avatar

    vali Nov 20 2012 - 00:11 Reply

    Da’ ai analizat-o cu mare bagare de seama pe Sanziana Buruiana:)
    Subiectul adus in discutie e foarte profund.
    Cel mai important si cel mai greu este sa stabilesti ce doresti cu adevarat sa devii in viata. Ne dorim anumite lucruri sau conditii in viata datorita starilor pe care credem ca ni le vor crea; acestea sunt valorile noastre.
    Este destul de dificil sa-ti determini valorile…Cineva spunea ca o metoda buna de determinare a propriilor valori este sa te gandesti ce ai vrea sa spuna oamenii despre tine atunci cand ai sa mori…Si asta poate fi dificil. Atunci poate ar fi bine sa te gandesti cine ar veni la inmormantarea ta. Ce ai vrea sa spuna despre tine? Acum parca e mai usor, pentru ca deja iti dai seama cine este important pentru tine. Familia? Prietenii? Colegii de serviciu? Vecinii? Diversi colaboratori, parteneri? Altii?…Ce-ai vrea sa spuna oamenii acestia? Cum ai vrea sa-si aminteasca despre tine?
    Determinarea valorilor proprii este importanta pentru ca o sa stii astfel ce drum sa urmezi…
    Valorile sunt diferite de la om la om, au o anumita ierarhie pentru fiecare; de asemenea ele pot fi fluide, se pot schimba in timp sau in functie de imprejurari.
    Schimbarile pe unii ii determina sa evolueze, iar pe altii sa involueze…
    Schimbarile sunt necesare ca sa ne putem adapta diferitelor situatii pentru ca s-a demonstrat ca supravituiesc cei adaptabili, nu cei mai destepti…
    Ar fi bine sa ne schimbam inainte de a fi obligati sa o facem.
    Sanziana Buruiana poate ca a ajuns in momentul cand este obligata sa se schimbe, n-are incotro, altfel nu-si atinge scopul propus (depinde ce set de valori are ea, in afara de cele evidente si atat de proeminente)…
    Personal am trecut de doua ori prin schimbari radicale. Am invatat lucruri noi, am cunoscut multi oameni si de tot felul, dar cel mai important a fost ca am mai aflat cate ceva despre mine…O singura viata e insuficienta ca sa aflam tot ce am putea deveni. De aceea, zic eu, e bine sa avem grija cum ne stabilim prioritatile si care sunt valorile noastre finale.

    • Avatar

      alin.baiescu Nov 20 2012 - 11:20 Reply

      Draga Vali, ai facut un comentariu frumos, profund – Multumesc.
      Data fiind deja experienta pe care o avem amandoi in domeniu, cred ca in scurt timp putem sa instituim o noua meserie: PITINPOLOG.

  • Avatar

    Venus in Disguise Dec 7 2012 - 17:23 Reply

    Ai abordat multe subiecte in acest articol, intr-un combo destul de dificil de comentat. :)

    Nu stiu cum arata Sanziana Buruiana, ca nu mai urmaresc televizorul de ani multi, insa, citind acest articol, imi vine in minte un citat frumos si anume: ” nu conteaza ce au facut altii din tine, conteaza ce ai facut tu cu ce au facut altii din tine”

    Probabil ca fata era o moarta de foame fara educatie ( si ca sa fiu sincera o cam confund cu Simona Senzual) , impinsa de la spate sa faca spectacol de prost gust, a acceptat orice pentru o bucata de paine. Cu siguranta ca n-a aterizat pe micile ecrane goala, dintr-o familie de oameni seriosi sau invatati, care au “indopat-o” din vremea copilariei cu valori morale. Nu i-au zis nici macar cateva cuvinte, pesemne, despre respectul de sine. Ori , au frustrat-o in asemenea hal incat ea face orice sa scape de sub influenta lor.

    Faptul ca sanii ei la vedere au avut succes, iarasi nu are ea vreo vina, asta insa musca publicul larg din Romania. Plictisit de politica, reclame si telenovele se vede nevoit sa si dea cu parerea si la don’soarele de genul. Ea a devenit astfel, Vedeta in Tara Ei, impreuna cu Dan Diaconescu si altii similari.

    Daca insa a mai ramas vreun sambure de bun simt in ea, si aici ma refer la acel common sense, sa-si dea seama ca mai jos de-atat ne poate sa se coboare, a cautat si ea in exemplele pozitive si dupa ce a vazut ca X gagica si-a “tras” Y print pe cal alb, de ce nu si ea?
    Poate de aici asa-zisa schimbare. Ideea e ca lumea are nevoie de personaje ca ea, pentru ca poporul trebuie prostit cu televizorul, in continuare. So, asa-zisele ei transformari dau bine pe micile ecrane si uite asa mai incaseaza si ea cativa banuti de aur, impreuna cu posturile TV. In timp ce lumea saraceste: din toate punctele de vedere!

    Concluzia era ca nu este vina Lor. Ele si ei exista pentru ca oamenii le-au dat viata si putere de exprimare. Tot ceea ce face este o mascarada pentru ca odata ce ai intrat in hora, trebuie sa joci. Gustul succesului acopera in acest caz amarul penibilitatii and ..The Show Must Go On!

    Ma rog, cine sunt eu sa o judec? Fiecare face ce poate si ce stie mai bine.

    Partea cu partenerul ideal iarasi este o discutie separata, eu nu cred ca exista cineva perfect pentru tine, decat daca esti o persoana extrem de simpla din toate punctele de vedere. In rest, oamenii au nevoie de un proiect comun sa fie impreuna.

    Daca nu ma insel, chiar Andy Szekely spunea la un training ca atunci cand vrem sa stabilim o legatura cu cineva, fie el partener de casa sau de afaceri, trebuie sa ne punem 2 intrebari:
    1. are aceleasi valori morale ca si mine?
    2. ma ajuta sau ma muta de la drumul meu?

    De aceea cred ca doar atunci cand stii cine esti cu adevarat si ce cauti in viata vei putea sa faci casa buna cu partenerul visurilor tale.

    Cat despre partea cu reprofilarea, cred ca sunt persoane care pot face asta. Eu sunt din categoria celor care adora sa faca asta .

    O seara frumoasa! :)

    • Avatar

      alin.baiescu Dec 7 2012 - 18:15 Reply

      E din ce in ce mai bine!!!
      Dupa primul comentariu trimis azi (la postarea “Sunt prea sarac sa imi cumpar o asigurare de viata”), a urmat cel de fata. Multumesc si felicitari din nou.
      Te re-invit sa imi mai comentezi … Deoarece catre ce te indrepti e clar – propriul tau Blog!

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Stomacul – mai deştept decât creierul …

x