Când vrei să spui prea multe, ajungi să nu zici nimic …

Decis sa evoluez!

Când vrei să spui prea multe, ajungi să nu zici nimic …

Am participat acum câteva săptămâni la un seminar unde … era să mor. Nu din din cauza unei toxinfecţii alimentare, ci pe seama uneia informaţionale. M-am înnecat de-a dreptul; ni s-au spus atât de multe lucruri, încât, dacă mă pui acum să îţi zic măcar 3 chestii pe care le-am reţinut, nu pot. S-a vorbit, s-a scris şi prezentat de parcă era sfârşitul lumii, dacă nu aflam toate acele informaţii atunci şi acolo, alt context nu ar mai fi existat. În vecii vecilor, Amin!

 

                Teza de doctorat ucigaşă

Era în vara lui 2010 şi tocmai îmi terminasem teza de doctorat, după câţiva ani buni de muncă susţinută.

Primul pas, prezentarea acesteia în cadrul Catedrei de Finanţe a Facultăţii: lucrarea a fost foarte apreciată pentru temă, documentare, structură, studii de caz, concluzii. Un singur lucru a fost considerat că trebuie îmbunătăţit: dimensiunea tezei. Avea (după mai mai multe etape de condensare) nici mai mult, nici mai puţin de 560 paginienorm! Mai în glumă, mai în serios, mi-a zis unul dintre profesorii din comisie: „Stimate doctorand, cu teza asta sigur poţi să omori pe cineva: fie îi dai în cap cu ea, fie îl pui să ţi-o citească din scoarţă-n scoarţă!”.

Mi s-a spus că e mult prea mult, că cititorii se vor pierde printre paginile sale, că dă impresia că am luat o gramadă de lucruri, din mai multe părţi, şi le-am „aruncat” acolo – chiar dacă nu era deloc aşa. Ideea de bază: mult prea multă informaţie, care o face pe cea mai valoroasă să se „dilueze” în întreg. Maxim 300 de pagini, a fost recomandarea. Am încercat, fără succes, să negociez măcar 400. Nu şi nu! Fie o reduc la 300, fie nu mi se dă acceptul pentru susţinerea publică.

 

Eu – personaj a lui Moliere: făceam proză, şi nici nu ştiam …

Nemulţumit nevoie mare de recomandarea primită, m-am pus pe treabă – nu existau alte opţiuni. După circa 1 lună de lucru, ajunsesem la 425 de pagini, iar după încă 3 luni la exact 300. Era, parcă, cea mai dificilă parte a întregului meu demers ştiinţific.

 

Pe de altă parte, în paralel, mi-am dat seama că profesorii aceia aveau dreptate. Şi în cazul meu conta, deja de mult timp, dimensiunea a ceea ce citeam. Mai concret, mi-am dat seama că:

Atunci când îmi cumpăr o carte (în special de business sau dezvoltare personală), mă uit (surprinzător!!!), în primul rând la dimensiune: le aleg pe cele care au maxim 100 – 125 pagini, format mic (să le pot purta uşor cu mine în geantă), informaţia e prezentată sub forma de ghid, ideal cu scheme sau imagini sugestive şi memorabile.

Şi asta deoarece am constat că lucrările voluminoase îmi generează o reacţie de genul: stop acum, e mult, trebuie să găsesc momentul potrivit pentru a mă apuca de ele, să am starea şi timpul necesar pentru a le citi pe îndelete. Şi am în bibliotecă peste 10 cărţi din categoria aceasta, care aşteaptă să fie cititte… de câţiva ani! Prefer să am 3 cărticele citite într-o lună (şi, poate chiar valorificat 1 sau 2 lucruri de aici), decât 10 tomuri necitite în bibliotecă!

Ştiu, poţi să zici că sunt superficial, nu ştiu să îmi gestionez timpul corespunzător, să mă focusez pe o carte bună, chiar dacă dimensiunea e mai mare. Ai perfectă dreptate, aşa e! Dar, pe de altă parte, sunt convins că nu sunt singurul superficial de pe lumea asta, deci posibil să nu te afli în targetul meu cu acest articol …

 

Când particip la traininguri / seminarii, le apreciez cu precădere pe cele care aprofundează câteva subiecte principale, decât pe cele care abordează o mulitudine de teme. Mai mult decât atât, am regula de a-mi nota maxim 3 – 5 idei (cele mai valoroase), pe parcursul unei prezntări de 2 – 3 ore.

Atunci când scriam pagini – pagini, ajungeam acasă, puneam „bine” notiţele, ca să revin asupra lor la momentul oportun – care nu mai apărea niciodată! Pe de cealaltă parte, o foicică minusculă, cu câteva idei, e mult mai „tentantă” pentru a fi citită şi recitită iar, apoi, aplicat minim 1, maixm 1 lucru de acolo!

 

Pe de cealaltă parte, atunci când concep o prezentare, din 10 subiecte pe care le consider ca fiind de interes, le aleg pe cele 5 sau 7 mai importante. Apoi, cu o ultimă sforţare, le selectez pe cele 3 – 5 extraordinar de importante. Şi prefer să mă opresc asupra lor cu mai multe detalii, istorioare, astfel încât publicul să meargă acasă / la birou cu ceva memorabil şi aplicabil, decât cu sentimentul „Cât de multe ştiu omul ăsta, dar eu ce am căutat, totuşi, acolo?”.

 

Şi, nu în ultimul rând, la clienţi sau partenerii de distribuţie, dacă iniţial prezentam în jur de 8 – 10 avantaje ale propunerii mele de business, acum mă concentrez pe maxim 3 – 5. Prefer să fie cele mai importante, să le explic sau detaliez corespunzător. Astfel, sunt mai facil de urmărit, înţeles şi, în final, lua decizia.

 

3 pupici pentru tine (KISS – Keep It Short & Simple)

Eu personal consider următoarele (şi, sper, cel puţin încă o persoană din lumea asta):

E mai uşor să complici, decât să simplifici.

E mai uşor să baţi câmpii, decât să fi scurt şi la obiect.

E mai uşor să analizezi, decât să sintetizezi.

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Comments (8)
  • Avatar

    ottonel Feb 6 2013 - 08:53 Reply

    Se verifica pentru a nu stiu cata oara proverbul: “da doamne mintea romanului cea de pe urma”. Mai este un lucru care oricat de greu ar fi de realizat la redactarea unei lucrari de orice natura: trebuie sa existe o oarecare continuitate in redactare. Iti recomand ca la un moment dat toate postarile sa le aduni intr-o brosura/ghid etc. pentru a fi citite pe indelete atunci cand este cazul. Imi plac foarte mult postarile tale mai ales ca au o nota vesela/serioasa si nu plictisesc prin prin expuneri pretentios/filozofale. Continua tot asa. Felicitari

  • Avatar

    gabriela stoica Feb 6 2013 - 11:05 Reply

    fiecare isi tine cursul cum vrea sau :) cum stie,cert e ca in decursul anilor la un singur curs am fost “tinuta in priza” permanent si acel curs era tinut de domnul Dorel Lacatus
    in alta ordine de idei prea multe lucruri spuse in timp scurt e un dezavantaj,pierzi si omul pe drum,adica nu mai intelege nimic si timp fara ati asigura ceva in plus

    • Avatar

      alin.baiescu Feb 6 2013 - 14:22 Reply

      Felicitari lui Dorel pentru efectul creat. Nu sunt multi care reusesc sa faca acest lucru.
      Poate pui o vorba buna, sa ma invite si pe mine la o prezentare de-a lui…

  • Avatar

    gabriela stoica Feb 6 2013 - 15:00 Reply

    ce gluma buna:)
    pt mine ar fi o onoare deosebita sa particip la asa ceva

    • Avatar

      alin.baiescu Feb 6 2013 - 16:24 Reply

      Eu vorbesc serios, chiar am sa vorbes cu Dorel sa merg la o prezentare de-a lui!

  • Avatar

    vali Feb 6 2013 - 16:13 Reply

    Stii, mie mi se spune Kissicel, dar nu pentru ca as fi KISS :) :(
    Consider ca a fi cu adevarat KISS iti asigura (printre altele) succesul in orice activitate bazata pe comunicare. Cu cat stii mai multe, cu atat este mai greu sa fii KISS si inteleg ce greu ti-a fost cu teza de doctorat. Foarte bune recomandarile tale si sustin sugestia lui Ottonel cu brosura/ghid. Sunt convinsa ca tu ai putea sa scrii chiar un exceptional manual de consultanta financiara.

    Pe curand si kissicei! :)

  • Avatar

    gabriela stoica Feb 8 2013 - 08:47 Reply

    si daca va “primeste” astept si eu invitatia :)

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Stomacul – mai deştept decât creierul …

x