Blog despre Asigurari si Business
Pinocchio are nevoie de impresar. Da’ urgent!
Decis sa evoluez!
Blog despre Asigurari si Business
Decis sa evoluez!
Am fost chiar sâmbăta trecută la spectacolul „Pinocchio”, la Teatrul „Ion Creangă” de pe Lipscani, împreună cu fetiţa mea Antonia (aproape 3 anişori).
La cum a fost reprezentaţia, sincer, nu ştiu care dintre noi (eu sau Antonia) s-a ales cu ceva mai consistent. Totuşi, cred că eu şi implicit tu, cititorul meu, suntem cei mai câştigaţi. Iar dacă vei parcurge rândurile următoare, ai să vezi cum mi-am aplicat abilităţile de observare şi analiză, respectiv cunoştinţele de marketing, la contextul respectiv.
Promovez pe piaţă ce îmi place mie, sau ce se vinde?
Cred că regizorul spectacolului adoră opera sa artistică. Şi probabil că e singurul!
Sau nu, am fost răutăcios. Nu mi-a prea plăcut pentru că sunt eu mai sâcâit. Şi la fii-mea la fel, că doar suntem rude.
Dar vreau să spun că nici cu ceilalţi copii şi părinţi nu-mi era ruşine: căscau, se fâţâiau pe scaune, se ciondăneau, făceau ca toate cele, numai la spectacol nu se uitau.
Sincer, eu nu ştiu cum se face validarea unui spectacol înainte de lansare. Oare asistă mai multe persoane, aduc tot felul de băbăciuni surde şi chioare, dar savante şi faimoase la vremea lor în industria teatrală, ca să-şi dea cu presupusul. Sau îl joacă efectiv în faţa copiilor şi văd reacţia lor?
Ce-ar fi de ei dacă ar produce mâncare pentru câini? Cine ar testa-o? Uhhh … nici nu vreau să-mi închipui!
Iar dacă fac artă de dragul artei, atunci e altceva! Chiar să nu îi intereseze ce zic alţii, ei să fie mulţumiţi de rezultat. Că nu puţine au fost situaţiile în care mari artişti (de la pictori, la compozitori) au ajuns să le valoreze operele milioane de euro la peste 100 de ani după ce au trecut pe lumea cealaltă.
Şi totuşi, ai vreun produs preferat, dar clienţii îl doresc pe altul? Ai două opţiuni: să-l scoţi la înnaintare pe „preferat”, sau să vinzi!
Şi eu, recunosc, am subiecte preferate pe care le abordez pe blog DAR, mă mai uit şi la ce feed-back-uri primesc, la ce îmi scriu „clienţii” că ar dori să citească. Şi mă adaptez (asta nu înseamnă că dacă cineva îmi solicită să scriu despre prostituţie, o s-o şi fac orbeşte!)
Mesajul tre’ să fie „loud and clear”
Dacă ai loc în sală mai încolo de al zecelea rând de la scenă (eu am stat în rândul 14), categoric nu mai auzi aproape nimic din ce se vorbeşte. Şi nici să citeşti pe buze nu poţi, căci nu se vede. Eu am mai prins 4 – 5 idei, din tot spectacolul, dar atât. Antonia probabil vreo 2 – 3.
Şi asta pentru că sonorizarea era ca naiba. Plus că unii actori vorbeau de parcă aveau prune în gură. Ăştia nu mai fac lecţii de dicţie? Parcă şi actorii mai în vârstă, cu proteză dentară în gură (dar lipită cu „Corega”), vorbesc mai clar şi înţelegi ce zic.
Şi păcat, pentru că scenariu nu era chiar rău.
După mine, în business „loud” înseamnă să-ţi audă mesajul suficient de mulţi potenţiali clienţi. De exemplu, să fii prezent în mai multe medii de comunicare (on-line , print, evenimente), sub mai multe forme. Concret, eu sunt prezent on-line prin Blog, Facebook, Tweeter, YouTube, respectiv postari şi pe alte site-uri de specialitate.
„Clear” înseamnă pentru mine să îţi adaptezi mesajul atât caracteristicilor grupului tău ţintă, cât şi canalului prin care faci comunicarea.
Haide să lăsăm deoparte limbajul super-oficial, frazele de lemn tipic corporatiste şi să ne adresăm clientului ca unui om normal. Simplu, clar, ca şi cum i-am vorbi direct. Mai ales în broşuri sau în materiale de prezentare. Ok, acolo unde se poate; că dacă ai de prezentat un echipament tehnic, e clar că nu foloseşti în mesaj doar cuvintele pe care le ştie un copilaş de 5 anişori (sau?), ci e necesar să intri mult în zona de specificaţii tehnice.
Şi ca să îţi dau încă un exemplu personal şi aici – fi atent cel puţin la următoarele: pe Blog promovez cu precădere articolele mai lungi (pentru că şi disponibilitatea de timp a cititorului e mai mare), în vreme ce pe Facebook promovez idei scurte, mesaje de impact etc.
Ating coarda sensibilă
Ce am sinţit eu că au lipsit destul de mult au fost cântecelele. Dacă au fost maxim 5 (de câte 2 – 3 minutele fiecare) pe toată durata spectacolului (aproape 1 oră şi jumătate), a fost mult.
Mulţi oameni, dar copii mai ales, reacţionează la un vizual plăcut, plus un auditiv pe măsură. Cele două, dacă sunt realizate corespunzător, au capacitatea de a tripla încărcătura mesajului transmis.
Dacă vizualul a fost chiar ok (costumele, decorurile), acompaniamentul sonor a lăsat de dorit.
Constrâng sau motivez clientul?
În timpul spectacolului este un nene destul de fioros (mai în vârstă, plinuţ, cu barbă, încruntat, în costum negru şi cu fular roşu), care se plimbă prin sală şi „strigă şoptit” la copii: „Stai jos!”, „Linişte!”, „Uită-te la spectacol!”.
Eu cred că e de preferat să pună mai bine în scenă poveştile, să lase copii mască, să-i vrăjească cu reprezentaţia în sine şi atunci nu s-ar mai fâţâii atâta pe scaun, ar vorbi sau face cu totul şi cu totul altceva decât pentru ce au fost aduşi acolo.
În concluzie, te rog să mă ajuţi să-i găsim lui Pinocchio un impresar bun. Că are nevoie! Urgent!!!
Te asigur de toată consideraţia mea,
Dr. Alin T. Băiescu
P.S.
Mulţumesc Teatrului „Ion Creangă” pentru că mi-a oferit contextul necesar pentru a scrie acest articol.
Îmi cer scuze Teatrului „Ion Creangă” pentru că, intenţionat, am exagerat; dar astfel consider că am reuşit să transmit mai bine mesajul dorit. Dacă lucrurile erau chiar atât de nasoale, plecam de la spectacol şi îmi ceream şi banii înapoi.
Decalogul Sistemului Privat de Pensii Facultative (Pilonul III)
x
gabriela stoica Feb 13 2013 - 08:07
in viata se intilnesc doua situatii:ori scenariul e bun si l strica actorii,ori dimpotriva scenariul e groaznic dar prin prestatia actorilor nu mai vezi asta:)
alin.baiescu Feb 15 2013 - 10:23
Da’, eu tot mai sper ca, “undeva, candva”, se vor gasi spectacole care sa le imbine perfect pe amndoua.
Iar daca stau bine sa ma gandesc, chiar eu stiu astfel de reprezentatii care se joaca si sunt foarte apreciate.
vali Feb 13 2013 - 12:57
Interesanta paralela intre spectacolul de teatru si procesul de vanzare.
Toata lumea traieste “vanzand” ceva (informatie, produse si servicii de tot felul, arta, sport, publicitate, etc.)
Peter Drucker spunea ca scopul oricarei afaceri este atragerea si mentinerea clientilor.
Clientul ramane doar acolo unde asteptarile lui sunt implinite sau depasite.
Poate ai avut asteptari prea mari avand in vedere renumele teatrului si capodopera pusa in scena. Eh, de data asta n-au fost indeplinite. Poate exista explicatii, dar poate nu te intereseaza. Ce o sa faci de-acum incolo? Nu te mai duci niciodata la teatrul Ion Creanga?
Numai bine si pe curand!
alin.baiescu Feb 15 2013 - 10:19
Evident ca am sa mai merg acolo.
Am fost si la alte spectacole, care au fost Ok. Deci, nu vreau sa generalizez; eu am facut trimitere la un spectacol, nu la TOT teatrul …
vali Feb 15 2013 - 13:47
Stii, eu ma gandeam ca o sa continui articolul cu sfaturi despre ce ar trebui sa faca/ce ar trebui sa nu faca un client atunci cand este dezamagit de un produs sau de un serviciu…si in mintea mea l-am scos pe Pinocchio din lumea teatrului si l-am dus in lumea asigurarilor, metamorfozandu-l intr-o companie de asigurare:)…
Un weekend minunat!
alin.baiescu Feb 19 2013 - 14:24
Nu e rea ideea; de fapt e chiar buna.
Ma bucur ca am ajuns in stadiul in care cititorii mei au ajuns sa imi dea idei pentru noi postari. Este un nou nivel de dezvoltarea in viata Blogului. Sa o tin tot asa!