Frankenstein din City

Decis sa evoluez!

Frankenstein din City

Săptămâna trecută am avut o realizare grandioasă. Am reuşit să îl dau afară din casa mea pe Frankenstein. Da, ai auzit bine: după circa 7 ani de convieţuire monstruoasă, am reuşit să scap de el .. definitiv!

Nu ţi-e prea clar despre ce e vorba? Haide că îţi explic în câteva momente.

Naşterea

Era în toamna lui 2005, găsisem un teren foarte frumos pe un deal, la ieşirea din Cluj, 700 mp – suficient pentru o casă de oameni normali. Şi pentru că nu aveam întreaga sumă necesară pentru achiziţie, am decis să apelez la un credit bancar pentru restul de 15.000 euro. Banca la care deţineam conturile nu avea o ofertă foarte bună, fapt pentru care am fost nevoit să apelez la o alta.

Cererea mi-a fost aprobată, eram pe punctul să primesc banii, când a început toată tărăşenia. Ca să pot restitui ratele, era nevoie să îmi deschid un cont curent şi la banca respectivă. Ok, am făcut chestia asta. Fără a fi nevoie de o solicitare expresă, am primit şi un card de debit ataşat contului curent, „aşa, dacă doriţi să scoateti bani din cont când banca nu e deschisă”. Bun, l-am luat şi pe ăsta. Şi mârşăvia începea să ia amploare.

 

Creşterea

Apropape în fiecare lună mă mai pricopseam cu câte o „îmbunătăţire” a pachetului bancar; şi asta numai pentru că am fost eu tâmpit (că „naiv” e o noţiune prea light pentru ceea ce am făcut).

Mai precis, am mai luat: un card de credit în lei, încă un card de debit pentru soţie. Am mai deschis şi un cont în euro şi unul în dolari, asta ca să le pot utiliza atunci când merg în străinătate; dar ca să le pot accesa aveam nevoie, ţi-e clar, şi de câte un card ataşat. Apoi, că tot mă angrenasem într-o relaţie de amploare cu banca, ca să îmi fie mai facilă utilizarea produselor şi serviciilor, mi-am făcut internet banking. Apoi, consilierul bancar, văzând că rulez ceva sume prin ei, m-a convins să îmi fac şi câteva depozite – şi în lei, şi în valută „că nu se ştie cum e mai bine, vedeţi şi dvs. cum ne dă cursul ăsta de schimb palpitaţii”.

„Acum că aveţi banii plasaţi sigur, în depozite, poate doriţi să încercaţi ceva mai exotic – plasamente în fonduri de investiţii”. „De ce nu, mi-am zis. Doar nu o să mănânc sarmale şi mămăligă toată viaţă, parcă ar merge şi un sushi”. Ce crezi că îmi lipsea? – partea de asigurare. Da, cea afaretă creditului exista deja de la început, dar altele, ataşate contului curent nu erau …

Şi tot aşa, treptat, treptat, fără să îmi dau seama, în construiam pe Frankenstein … unul financiar, evident! Azi o bucată, mâine alta, până când, într-un an era gata: imens, cusut bucată cu bucată, se mişca greu, cerea multă mâncare (adică taxe şi comisioane); dar ce făceal el anume, nici acum nu mi-e clar. În termeni de specialitate se numea „Pachetul Premium pentru clienţi afluent”.

 

Şi … Decăderea

În sinea lui, Frankenstein era ok. Cu toate acestea, era destul de înfricoşător, nu îmi făcea plăcere prezenţa sa pentru că:

 

Era rigid, cu o mobilitate şi adaptabilitate extrem de redusă. Şi asta pentru că facilităţi sau funcţionalităţi ale anumitor produse sau servicii achiziţionate individual nu puteau fi preluate sau adaptate şi la Pachetul meu financiar.

 

Crea confuzie. Sincer, ştiam că am o mulţime de produse asociate pachetului bancar, dar nu îmi era tot timpul clar care sunt acelea, cum le pot accesa, şi aşa mai departe.

 

Consuma mult, fără să producă beneficii consistente. Dacă stau bine să mă gândesc, nu cred că am folosit nici măcar jumătate din produsele care îl alcătuiau. Dar de plătit, plăteam pentru toate: o groază de taxe şi comisioane, unele fixe, altele variabilte. Orişicum, încet dar sigur, a reuşit să îmi subţieze binişor conturile.

 

Dar toate astea până în ultima zi, când l-am „desfiinţat” şi s-a terminat cu el. Odată pentru totdeauna!

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Comments (2)
  • Avatar

    Nitescu Bogdan Mar 6 2013 - 10:00 Reply

    Scurt si cuprinzator ca intotdeauna,referitor la speta in cauza!
    Mie ,probabil nu existe cineva care sa nu fie de acord,imi plac ca serviciile(de orice natura) sa fie transparente!
    Povestirea ta imi aduce aminte de o promotie la un magazin de electrocasnice care promova deviza,,….iei acum ,platesti la primavara(sau toamna de la caz la caz)…” si la a caror servicii a apelat si un prieten! Erau afisate preturile si sumele pe care le plateai conform numarului de rate(dobanda era inclusa) Dupa plata a cateva rate prietenul s-a dus cu suma de bani ramasa (calculata conform preturile afisate pentru produsele cumparate) Frankenstein crescuse ,era in viata!!!! Raspunsul a fost da,ok! da trebuie sa platesti si 10% in plus la sumele afisate-conform intelegerii magazinului cu banca creditoare! A platit aceasta suma in schimb si-a facut o promisiune referitor la acel magazin …. Cu siguranta exemplele pot continua! Ca sa fac o paralela cu obiectul specific job-ului prestat de 15 ani -asigurari-imi sunt mai apropiate serviciile tip unit-linked! Comparatia nu este una perfecta pentru speta in cauza,in schimb face legatura clara la transparenta!
    Multumesc!

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Decalogul Sistemului Privat de Pensii Facultative (Pilonul III)

x