Ce faci cu mâna ta se numeşte … lucru manual SAU Impresii de la Ziua Asigurărilor 2012

Decis sa evoluez!

Ce faci cu mâna ta se numeşte … lucru manual SAU Impresii de la Ziua Asigurărilor 2012

Am participat săptămâna trecută la Ziua Asigurărilor (unul dintre numeroasele evenimente organizate de către Media XPrimm), unde au fost prezenţi reprezentanţi ai companiilor de asigurări şi brokeraj, firmelor de training, ai uniuniilor şi instituţiilor din piaţă. Tema principală a întâlnirii: Pregătirea profesională a personalului din sectorul asigurărilor.

 

Unde (nu)suntem acum

Ca şi scânteie declanşatoare a discuţiilor, organizatorii au prezentat un material „Vox populi” legat de modul în care este percepută industria de asigurări. De parcă mai era nevoie de încă un sondaj prin ca să ni se spună că: asiguratorii sunt nişte bandiţi ordinari, brokerii se comportă ca mercenarii, obligaţiile asumate prin contracte nu sunt respectate (în special daunele nu se plătesc corespunzător sau se achită cu foarte mare întârziere), dar şi faptul că mai există şi câte un client mulţumit (rătăcit, ce-i drept).

Bun, lăsând la o parte TVA-ul corespunzător (exagerările şi înfloriturile de rigoare, adăugate de către fiecare în parte), totuşi, percepţia generală asupra acestui sector de activitate este mai degrabă una negativă, decât pozitivă.

Evident, s-au dezbătut intens şi cauzele care au contribuit la formarea acestei opinii generale. S-a discutat despre faptul că, în anumite situaţii, clienţii chiar nu au dreptate legat de ceea ce solicită (sunt şi eu de acord cu acest lucru) dar că, în esenţă, motivul principal al stării de fapt este informarea incompletă şi incorectă a actualilor şi potenţialilor asiguraţi. Adică, s-a ajuns la inevitabila concluzie (surpriză!) că gradul de educaţie al populaţiei legat de domeniul financiar este foarte scăzut.

 

De acord şi cu acest lucru, DAR mergând încă un pas înainte cu despicat firul în patru, îţi adresez următoarea întrebarea: „Cine are responsabilitatea principală în a creşte gradul de educaţie fincianciară al populaţiei?”. Eu apreciez că acest rol aparţine cu precădere (nu exclusiv!) reprezentanţilor pieţei (asigurători, brokeri, uniuni, instituţii).

E exact ca şi atunci când educi un copil, mai ales în primii săi ani de viaţă. Dacă piticul vorbeşte prostii şi se poartă necuvinciios, e mai degrabă vina părinţilor că l-au educat astfel, decât a copilului. E adevărat şi faptul că dintr-un prostovan, niciun profesor nu poate face un geniu. Oricum, eu personal nu consider că românii sunt mai tăntălăi decât alte naţii, ba chiar din contră. Deci materia primă e realtiv ok.

Principiul bumerangului …

În spiritul celor punctate anterior, nu ştiu exact câţi dintre cei prezenţi la eveniment au înţeles pe deplin şi următorul aspect deloc de neglijat. În condiţiile în care peste jumătate dintre cei aflaţi la Ziua Asigurărilor 2012 eram / erau activi în piaţă şi acum circa 10 ani, noi suntem cei care am contribuit la starea de fapt de acum. Tot noi am fost (într-adevăr, mai supli, fără chelie, cu riduri mai puţine, cu vederea şi auzul mai agere) cei care, prin acţiunile noastre de zi cu zi am clădit (mai mult sau mai puţin consistent) ceea ce există acum în piaţă.

Şi nu vreau să fac acum un proces al pieţei de asigurări în care să pun pe piedstal cine a făcut lucruri deosebite şi care sunt acelea (sunt o grămadă, oricum), respectiv să arăt cu degetul aspectele mai puţin glorioase (şi aici există, cam de o grămăjoară bunicică). Pentru orice există explicaţi şi contexte speciale: piaţa era altfel, noi mai puţin experimentaţi, nu prevedeam deloc criza şi tot aşa…

Trecutul e trecut, nu mai poate fi schimbat. Ce putem noi face este exclusiv pentru prezent şi viitor!

 

Ce am înţeles eu acum

Am înţeles faptul că încep să existe şi situaţii în care viitorul îndepărtat devine, aproape peste noapte, prezent apropiat. Altfel spus, nu puţine au fost cazurile în care actori ai pieţei de asigurări, acum circa 10 ani, au spus sau facut numite lucruri care au generat beneficii (aparente) pe moment, gândindu-se (natural, poate) că cămaşa e mai aproape de piele decât haina. Adică, să fie bine acum, ce o să fie peste nu ştiu câţi ani, vom vedea şi gestiona atunci, poate nici nu o să mai fiu în piaţă. Şi uite că cei 10 ani au trecut, unii dintre noi tot suntem în piaţă şi începem să tragem ponoasele (respectiv culegem roadele) lucrurilor pe care le-am facut în trecut: vânzări forţate şi nu tocmai corecte, recrutare cu hoardele, instruire a agenţilor doar de faţadă, obligaţii asumate fără a înţelege pe deplin implicaţiile reale etc.

 

Tot înainte!

Trecutul e trecut, nu mai poate fi schimbat. Ce putem noi face acum este exclusiv pentru prezent şi viitor (ştiu că am mai zis asta cu 2 paragrafe mai sus, dar am vrut să subliniez ideea …).

Ce vom face în piaţă începând de acum (noi – asigurători, brokeri, oficiali) reprezintă piese mici ale marelui puzzle pe care îl vom avea peste încă 10 ani. Iar când ne vom reîntâlni la Ziua Asigurărilor 2022 (şi mai graşi, chelioşi, ridaţi, chiori şi surzi) mi-ar plăcea să ne putem mândri cu ceea ce vom avea atunci. Este, cu precădere, rezultatul a ceea ce tot noi facem începând de astăzi!

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Pe când croim oferte fără ***(steluţe) şi în asigurări?

x