Când eşti lihnit de foame, e mai bună o bucată de pâine, decât o îngheţată – Partea I

Decis sa evoluez!

Când eşti lihnit de foame, e mai bună o bucată de pâine, decât o îngheţată – Partea I

Am citit acum două săptamâni în Ziarul Financiar (www.zf.ro) un articol care m-a bucurat mult. Şi aceasta deoarece mi-am dat seama că începem să ne trezim! Din somnul adânc al inconştienţei, al neştiinţei, al nepăsării … De la temperaturile mai scăzute de afară, de la criză sau poate de la un cumul de factori, am ajuns să fim ceva mai isteţi, să facem lucrurile altfel, adică mai bine – zic eu.

 

La ce mă refer? Simplu: la articolul în care un coleg de breaslă, Ovidiu Racoveanu, director asigurări de viaţă la compania Generali declara că „doar 1 din 5 clienţi mai cumpără o poliţă tip unit-linked (UL)” (adică cu plasarea segmentului de capitalizare al asigurării de viaţă în fonduri de investiţii). Asta înseamnă, în traducere liberă, că peste trei sferturi dintre asiguraţi au înţeles să nu mai pună carul în faţa boilor ….

 

Să o iau cu începutul…

Cu siguranţă ştii celebra teorie / piramidă a nevoilor a lui Maslow – se predă la absolut toate cursurile şi trainingurile, chiar dacă, între timp, au apărut multe altele, mai specifice, mai complexe. Ce doresc eu să scot în evidenţă este un principiu fundamental al acestei teorii care, într-adevăr, este general valabil: dorinţa de a-ţi satisface o nevoie de pe o treaptă superioară apare doar în momentul în care cele de pe nivelurile inferioare au fost acoperite. Adică, dacă cineva este închis în largăr şi e înfometat, puţin îi mai pasă de apartenenţa socială, recunoaştere sau autorealizare ….

Cam la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte nevoile financiare: ale tale, ale mele, ale prietenilor apropiaţi sau vecinilor. Există o serie de necesităţi de bază, care doar după ce sunt acoperite se crează contextul potrivit pentru satisfacerea altora, mai complexe.

 

Pâinea, legumele, carnea, lactatele şi dulciurile …

Dacă ar fi să facem împreună o ierarhizare / prioritizare a nevoilor financiare ale unei persoane (mai tânără sau mai în vârstă, mai mare sau mai micuţa, mai blondă sau mai roşcată – nu contează), eu aş zice că aceasta ar arăta astfel:

 

1. Nevoia de protecţie financiară la riscuri. Soluţia: Asigurări pure de risc (de viaţă, sănătate, bunuri, răspundere civilă), care presupun despăgubiri la: deces, invaliditate, spitalizare, avarierea sau distrugerea bunurilor din patrimoniul propriu sau al terţilor (casă, maşină etc.). Reformulat, în primul rând eşti preocupat să conservi / protejezi ceea ce deţii / ai acumulat deja.

 

2. Nevoia de a avea la dispoziţie o anumită sumă de bani pentru evenimente neprevăzute  – lichidităţi. Soluţia: Cont curent, în care e păstrată o parte din venit; de preferat asociat unui card (astfel încât să permită accesul la bani şi în afara orelor de program ale băncior, prin ATM-uri). Ţi se sparge o ţeavă în baie, se strică frigiderul sau ai ocazia să mergi într-o excursie last-minute, la un preţ foarte bun.

 

3. Nevoia de economisire / acumulare pentru obiective pe termen scurt sau mediu. Soluţia: Depoztite bancare la termen, în lei sau în valută. Pentru investitorii mai sofisticaţi, există şi opţiunea fondurilor mutuale (aici varietatea este relativ ridicată, astfel încât să satisfacă nevoile diferitelor profiluri de investitori). Apelezi la un astfel de instrumente atunci când strângi bani pentru a-ţi schimba maşina, a renova casa sau organiza un eveniment mai deosebit.

 

4. Nevoia de bani pentru a putea achiziţiona bunuri costisitoare /de folosinţă îndelungată. Soluţia: Credite bancare pe diverse durate, de nevoi personale, ipotecare, în lei sau în valută.

 

5. Nevoia de a acumula, pe termen lung, resurse financiare pentru obiective / perioade importante din viaţă: plata studiilor copiilor, pensionarea. Soluţia: Asigurări de viaţă cu capitalizare care au două componente principale: cea de protecţie financiară la riscuri majore (deces, invaliditate), respectiv acumulare de capital.

În ceea ce priveşte acumularea, piaţa cunoaşte 2 opţiuni: economisirea cu o dobândă anuală garantată (mecanism similar depozitelor bancare), respectiv cea a plasării banilor în fonduri de investiţii, aşa-numitele poliţe unit-linked – UL (unde nu există nicio garanţie – nici a investiţiei iniţiale, nici a vreunui profit anume, adică valoarea rezervelor poate să crească, scadă sau rămână constantă).

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

 

Continuare: miercuri, 7 noiembrie 2012

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Pe când croim oferte fără ***(steluţe) şi în asigurări?

x