Alfabetizarea în asigurări – soluţie sau problemă?

Decis sa evoluez!

Alfabetizarea în asigurări – soluţie sau problemă?

Editorial publicat în Revista PRIMM Asigurări & Pensii, August 2013

 

Constat cu satisfacţie că, de ceva vreme încoace, tot mai multe voci din piaţa locală de asigurări militează vehement pentru creşterea gradului de educaţie a populaţiei: financiară – în general, de asigurări – în special. Să ştie şi înţeleagă oamenii de ce, unde şi sub ce formă o asigurare îi poate ajuta, astfel ca, în final, să se asigure mai mulţi şi mai mult, să aibă cu toţii protecţia financiară adecvată împotriva diverselor riscuri.

Dar, totuşi, o fi bine, o fi rău?

 

Tsunami-ul financiaro-educaţional

Una dintre caracteristicile esenţiale ale evoluţiei pieţelor financiare din ultimele decenii o constituie faptul că acestea au devenit extrem de accesibile publicului larg. Economiile au fost invadate de produse tot mai multe şi mai complexe; concomitent, s-au produs modificări majore în ceea ce priveşte comportamentul individual de planificare financiară, de îndatorare, de gestionare a riscurilor.

Totodată, pe cât de alert a fost ritmul de dezvoltare al sectorului financiar, pe atât de lent a fost cel al creşterii gradului de educaţie financiară a populaţiei (adică, al capacităţii de a înţelege şi utiliza corect instrumentele financiare din piaţă). E precum unui clovn debutant care, obişnuit fiind să facă jonglerii doar cu 3 mere, subit i se aruncă şi 5 popice, respectiv 3 torţe aprinse … Iar de aici, continuarea o ştim cu toţii!

 

Să ne definim şi măsurăm „analfabetismul

Erudiţii se plâng de peste 15 ani că populaţia României este ne-educată din punct de vedre financiar. Aşa e! Dacă ne încălzeşte cu ceva, nici vest-europenii sau americanii nu stau cu mult mai bine la acest capitol (demonstrat pe studii!).

Pe de altă parte, eu mă încăpăţânez să nu cred că în toată această perioadă nu s-a facut nici măcar un pas înainte. Cum ştim, însă, dacă am evoluat, şi dacă da, cu cât?

Adică, o persoană e considerată analfabetă dacă cunoaşte doar literele A, B şi C, la fel ca alta care le ştie pe toate până la M. Dar a doua e mai evoluată; adică sunt şanse ridicate ca într-o anumită perioadă să cunoască toate literele, iar apoi să citească pe silabe, după care cuvinte întregi şi, într-un final, să parcurgă rapid pagini întregi. Noi în ce stadiu ne aflăm cu educaţia financiară? A evaluat cineva vreodată în România acest lucru? Poate e momentul să o facem …

Unde să mai punem şi că nu există un program naţional a cărui obiectiv să fie creşterea nivelului de educaţie financiară a populaţiei. Să înceapă din şcoala primară (iar responsabil de acesta să fie zona academică), iar apoi să se continue pe tot parcursul vieţii de adult (cu responsabilitate pentru mediul de business).

 

Educarea publicului – mărul cunoaşterii şi … al discordiei?

La ce consider că operatori din piaţă ar trebui să fie extrem de atenţi e faptul că un public mai educat presupune şi o serie de efecte colaterale, cu siguranţă nedorite de către unele companii de asigurări sau brokeri din piaţă.

 

Un public educat este unul care doreşte să înţeleagă înainte să cumepre.

Un public educat este unul care pune întrebări şi aşteaptă răspunsuri argumentate, pertinente, documentate; şi nu sunt convins că chiar toţi agenţii din piaţa au capacitatea de a face faţă unor astfel de pretenţii.

Un public mai educat este unul care analizează constant poliţele pe care le are şi realizează, uneori, că anumite clauze chiar nu i se potrivesc, le-a cumpărat la insistenţele şi „vrăjelile” agentului de asigurare.

Un public educat este unul care înţelege că „ieftin” sau „scump” nu înseamnă exclusiv evaluarea preţului, ci a costului în raport cu beneficiile primite.

Un public educat este unul care îşi cunoaşte drepturile şi obligaţiile, are pretenţii la beneficii corespunzătoare ale produsului, dar şi la servicii la anumite standarde.

Un public educat este unul care luptă pentru drepturile sale, face reclamaţii şi aşteaptă soluţii corecte la problemele pe care le ridică.

 

Dar, înainte de a avea un public atât de educat, noi – ca şi asiguratori, brokeri sau instituţii ale pieţei, cred că trebuie să ne pregătim corespunzător în acest sens.

 

Educaţie vs. Încredere

Creşterea pieţei de asigurări poate fi stimulată prin mai multe tipuri de acţiuni.

Unele care se întind pe o durată mai lungă şi a căror efecte se vor resimţi în timp (precum procesul de educare financiară a populaţiei), altele care pot fi încadrate în categoria „quick wins”; şi aici mă refer la creşterea încrederii populaţiei în sistemnul de asigurări.

Cum? Prin a promite (noi – asiguratori, brokeri, organizaţii din piaţă) doar ce realmente putem face; şi, după aceea, de a ne ţine de promisiunile făcute. Iar dovadă că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa stau statisticile din piaţa locală privind numărul ridicat şi în creştere al reclamaţiilor făcute de către clienţi.

Căci cea mai bună modalitate de a învăţa, de a educa, este prorpia experienţă, nu aşa?. Degeaba citesc clienţii o sumedenie de broşuri despre ce însemană o asigurare, cum îi poate ajuta un astfel d produs, dacă poliţa pe care o are nu face ce scrie la carte!

 

Un public educat are multe avantaje. Nu sunt convins că toţi operatorii din piaţa au capacitatea de a rezista acestora

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

 

Informaţii suplimentare: (dacă te mai interesează şi mai ai puţin timp!)

Evaluarea gradului de educaţie financiară

Un exemplu de indicator care evaluează nivelul culturii financiare al populaţiei este cel dezvoltat de către MasterCard – MasterCard Financial Literacy Index.

Calcularea acestui index se realizează pe baza răspunsurilor furnizate de către un eşantion reprezentativ pentru populaţia studiată, întrebările fiind grupate pe 3 arii de interes: Cunoştinte de bază pentru gestiunea banilor (pondere 50%), Planificare financiară (30%) şi Investiţii (20%).

 

(Ne)Încrederea în industria de Asigurări

Un clasament Gallup din noiembrie 2012, arată că, sub aspectul onestităţii şi eticii, agenţi de asigurări înregistrează 15 puncte: la o distanţă imensă de locul 1 – asistentele medicale cu 85 puncte, şi foarte aproape de senatori – cu 14 puncte, şi vânzătorii de maşini – cu 8 puncte. Oare de ce?

 

Eterna dilemă: Oul sau Găina?

Un studiu din 2011 al Financial Literacy Center – USA („Geografia educaţiei financiare” pentru SUA), demonstrează existenţa unei strânse legături (indirecte, însă) între gradul de educaţie financiară şi gradul de sărăcie al populaţiei din cele 50 de state nord americane: cum era de aşteptat, un nivel redus de cunoştinţe financiare se regăseşte în statele cele mai sărace.

Întrebarea care se pune, însă, este: „care este cauza şi care este efectul?” Altfel spus, analfabetismul financiar generează sărăcie, SAU sărăcia duce la un nivel redus al educaţiei financiare?

Comments (2)
Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Pe când croim oferte fără ***(steluţe) şi în asigurări?

x