Blog despre Asigurari si Business
Sunt PREA EU
Decis sa evoluez!
Blog despre Asigurari si Business
Decis sa evoluez!
ca să îmi cumpăr o asigurare de viaţă
Articol publicat în Revista PRIMM Asigurări & Pensii, mai 2013
Motto:
Cine vrea să facă un lucru, îşi găseşte 1.000 de motive pentru aceasta. Cine nu, 1.000 de scuze!
„Sunt prea sărac ca să îmi cumpăr o asigurare de viaţă”, „Sunt prea bogat ca să am nevoie de o asigurare de viaţă”. Cei care lucrează în industria asigurărior au auzit foarte convingător aceste afirmaţii tot la doi clienţi (potenţiali) întâlniţi, iar ceilalţi au servit-o la fiecare consultant de asigurări care le-a trecut pragul. Adevărat sau neadevărat acest lucru?
Sunt prea SĂRAC
Adevărat …
La o primă vedere, cam adevarat. La câte cheltuieli, tot mai diverse şi mai consistente, trebuie să reziste bugetul nostru (stresat fie de vreo decizie guvernamentală, fie de puseele cursului euro sau al valutelor exotice aclimatizate în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic), una în plus e clar că e mai mult decât nedorită!
Şi pentru ce? Pentru o foaie A4 (extrem de pesimistă, de altfel), pe care sunt trecute o mulţime de situaţii la care nici nu vrei să te gândeşti că ţi se pot întâmpla – deces, invaliditate, spitalizare, intervenţii chirurgicale.
Sau neadevărat …
Pe de altă parte, paradoxul asigurărilor de viaţă e acelea că ele au cea mai mare utilitate chiar pentru cei cu bani mai puţini! Altfel spus, cu cât individul e mai sărac, cu atât nevoia sa de a fi protejat financiar prin produsul numit asigurare e mai mare.
Cum aşa? Foarte simplu: în momentul în care în viaţa celui mai sărman vecin al tău ar apărea un eveniment nedorit (o boală sau un accident), o serie de consecinte fizice se produc: s-ar putea să aibă nevoie de spitalizare sau intervenţii chirurgicale, de o serie de tratamente speciale, există riscul să rămână invalid sau chiar să moară.
Totodată, fiecare dintre evenimentele menţionate anterior are, pe de o parte, şi consecinţe de ordin financiar. Astfel, afectat de o boală sau un accident, individul în cauză: nu mai are capacitatea de a produce venit prin muncă o perioadă de timp, adică posibilitatea sa de a susţine cheltuielile curente se diminuează. Pe de cealaltă parte, orice spitalizare sau intervenţie chirurgicală însemană automat cheltuieli excepţionale care trebuiesc efectuate, nu pot fi amânate. Iar pentru unii sursele de acoperire ale acestora pot fi dintre cele mai diverse – de la lichidarea depozitelor din bancă, până la schimbarea celebrei sute de euro (dar, din păcate, aici suta nu prea ajunge) şi până la vânzarea bunurilor personale (căci sunt pline până la refuz consignaţiile şi casele de amanet). Dar acestea sunt cazuri chiar fericite, adică e vorba de persoane care au ce să vândă ca să poată face rost de bani. Adica sunt aceia care, după ce au acoperit cheltuielile de strictă necesitate, au mai avut câţiva bănuţi pentru a-i pune deoparte sau pentru a cumpăra una, alta.
Mai dificil e cu vecinul tău, care nu au avut această oportunitate, care a fost nevoit să cheltuiască totul pe alimente, intreţinerea garsonierei şi rechizitele copiilor. El nu are nici bani la saltea, nici depozite în bancă, nici lucruri valoroase să le vândă sau amaneteze. El e cel care a spus de nenumărate ori că e prea sarac ca să îşi mai cumpere şi o asigurare de viaţă. El e cel care va recurge la soluţii disperate, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc, pentru a face rost de bani ca să-şi vadă de sănătate. El e cel pe care nu îl împrumută nimeni (tu i-ai da din banii tăi şi ai familiei tale?), e cel care se auto-exclude şi de la acesta singură şi ultimă, poate, şansă de a depăşi mai usor, cel putin din punct de vedere financiar, o potenţială situaţie critică.
Ştiu ca e un efort să faci o cheltuială suplimentară acum; ştiu că pentru un cost nou e necesar, în cazul multora dintre noi, să renunţăm la altceva, la un lucru sau activitate care ne face plăcere, ne bucură zilele şi aşa prea posomorâte uneori. Dar eu am preferat să fac alegerea acum, relaxat, într-o situaţie relativ normală de viaţă, să renunt la ceva care nu e atât de vital pentru mine decât, în cazul în care, Doamne fereşte, se întamplă ceva, să fie nevoit să renunţ brusc la mult mai multe lucruri, eu şi familia mea, fără să mai pot avea opţiuni.
Eşti prea sarac ca să îţi cumperi o asigurare de viaţă? Nu-ţi răspunde imediat, mai gândeşte-te puţin …
Sunt prea BOGAT
Să ştii că mi-a luat ceva timp până să îmi fac curaj să scriu această secţiune a articolului. Şi aceasta pentru că … nu sunt bogat (încă!). Adică, nu prea pot să scriu din propria experienţă, ci trebuie să mă bazez mai mult pe cele auzite sau întâmplate la alţii.
Nu contează cât câştigi, ci cum îţi cheltuieşti banii
Chiar zilele trecute am participat, la birou, la o discuţie extrem de interesantă. Unul dintre colegii mei era surprins de faptul că, în faţa multor magazine tip discount (Miniprix, Fashion House, Outwear etc.) e plin de maşini scumpe: Audi, BMW, Volvo, Volkswagen, Jaguar. „Ce oameni măi, ce oameni. Ipocriţi de-a dreptul: au bani şi cumpără de la magazinele pentru nevoiaşi”.
Într-o primă fază, i-am dat dreptate: de ce oamenii aceştia nu merg la AFI Cotroceni sau la Băneasa Shopping Mall, ci se înghesuie la produsele de marcă, dar cu discount. După care mi-am amintit „zicerea” de mai sus şi am început să îmi dau seama de un lucru: unii oameni ajung înstăriţi tocmai pentru că ştiu să facă economii (de la lucrurile mici, până la cele mari): adică, dacă unul şi acelaşi produs pot să îl cumepre de la Fashion House cu 25% mai ieftin faţă de preţul din AFI, nu se jenează să îl achiziţioneze de acolo Ce e ruşions în asta? E chiar lăudabil, aş zice eu; că doar nu te plimbi cu bonul de la casă capsat de gulerul cămăşii să vadă lumea exact cât a costat.
Nu ţi s-a întâmplat niciodată să ai vreo cunoştiinţă care să nu câştige neapărat fabulos, dar care are produse de calitate, care tu ştii că costă o grămadă de bani. Excluzând că le-a furat sau le-a căpătat de la Mătuşa Tamara (că asta lasă moştenire tablouri, nu ţoale), cum crezi că le-au strâns cei în cauză?
Şi îţi mai dau un exemplu: colaborez cu o bancă care vinde asigurări de sănătate pentru clienţii de top. În discuţiile avute cu reprezentanţii băncii aceştia mi-au explicat că persoanele targetate beneficază de un pachet bancar care, pe lângă o gamă diversifiacată de produse, presupune şi multe comisioane reduse comparativ cu ofertele standard. „Nu prea înţeleg”, am recunoscut eu. „Păi, dacă aveţi de-a face cu clienţi mai înstăriţi (depozite de minim 20.000 euro, venituri lunare nete de peste 2.000 euro), de ce nu puneţi şi voi taxe şi comisioane mai mari, că oamenii ăştia îşi permit”. Da, într.adevăr, îşi permit, dar, pe de altă parte, sunt şi extrem de atenţi (chair mai atenţi decât un om obişnuit) la orice cheltuială care o fac; astfel, pe ei îi atrag foarte mult comisioanele mici!!!
Adică, cumpătaţi, nu avari!
Totuşi, ce pot face bogaţii cu o asigurare de viaţă?
Repet: fără a avea propria experinţă, îndrăznesc să punctez la acest capitol următoarele aspecte.
Riscurile specifice vieţii cotidiene (accidente, îmbolnărivi) planează aproximativ în aceiaşi măsură asupra tuturor: frumoşi sau urâţi, deştepţi sau proşti, bogaţi sau săraci, cinstiţi sau hoţi, credincioşi sau atei. Iar atunci în care se produc, în plan fizic generează aceleaşi consecinţe; în plan fianciar, însă, lucrurile stau puţin diferit. Cum anume? Stai să vezi:
În momentul în care o persoană ajunge invalidă total, ea nu mai poate genera venituri, pe de o parte, şi începe să cheltuiască, pe de cealaltă. Acesta în condiţiile în care obiectivele urmărite într-un astfel de context sunt cel puţin 2: recâştigarea stării de sănătate (unde e posibil), respectiv menţinerea intactă a standardului de viaţă personal şi al familiei ca înainte de producerea riscului.
Exemplu concret: venitul nevoiaşului se reduce cu cât producea el în mod normal (500 lei / lună), iar al bogatului la fel (500.000 lei / lună). Sesizezi diferenţa?
Apoi, accesul la serviciile de sănătate e diferit: nevoiaşul va merge la un spital de stat, bogatul va dori să meargă la Vinena – crezi că costă la fel? Mă îndoiesc.
Nu mai vorbesc de situaţia în care se produce decesul: pentru a-şi păstra standardul de viaţă existent înainte de producerea evenimentului nedorit familia celui mai sărman are nevoie de un „ceva” sau „cineva” care să înlocuiască cei 500 de lei lunar, iar a însăritului să-i „pompeze” 500.000 lei.
Iar dacă la cele de mai sus adăugam şi „ingedientul surprinzător” (mulţi bogaţi sunt cel puţin la fel de atenţi cu cheltuirea banilor ca şi nevoiaşii), putem face următoarea deducţie logică: nu puţine sunt cazurile în care pentru cei înstăriţi contează foarte mult dacă consumă din propria avere pentru depăşirea situaţiilor ilustrate mai sus. Ceea ce ştiu eu e că o asigurare de viaţă are tocmai rolul de a „pompa bani” în astfel de contexte.
Deci, „Eşti prea bogat ca să-ţi cumperi o asigurare de viaţă?”. Doar tu, bogătane, ştii răspunsul la acestă întrebare. Eu pot doar să fac presupuneri …
Te asigur de toată consideraţia mea,
Dr. Alin T. Băiescu
Liviu Jun 5 2013 - 10:13
sincer?dintr-o asiurare incheiata,nu castig eu ci alti.Si casa dau si un exemplu de unde are presedintele Comisiei de supraveghere a asigurarilor un salariu de 44000 euro?din buzunarul meu.asa ca nu voi incheia niciodata o polita de asigurare de viata sau sanatate.suntem un stat foarte prost administrat din pct de vedere financiar.
alin.baiescu Jun 5 2013 - 10:23
Liviu, multumesc pentru comentariu.
E o alta opinie, diferita de a mea, dar o respect si o impartasesc cu toti cititorii blogului.
Ovidiu Jun 5 2013 - 11:54
Buna ziua,
La saraci tin argumentele tale dar la cei bogati in majoritatea cazurilor la un nivel mai mare de venituri afacerile merg si daca o persoana are probleme de sanatate sau ajunge invalid sau deces.
Uita-te un pic la Becali, Vantu, Patriciu, Hrebengiuc care au probleme cu legea dar si de sanatate si ei personal nu mai pot genera venituri sau care chiar au disparut din aceasta lume si afacerea merge inainte, produsul este bun, lumea cumpara si nu o sa dispara odata cu o persoana, dar sunt si altii mai mici care au un magazinas si au angajati, crezi ca daca vor avea probleme de sanatate sau deces vor inchide magazinul? ma indoiesc sincer, poate le vor scadea veniturile sau poate nu, dar atat.
Nu cred ca ai gasit suficiente argumente pentru a convinge un om care are o afacere profitabila.
Sunt valabile argumentele tale doar in cazul celor care muncesc pe salarii grase si daca ar pati ceva familia lor atunci ar avea de suferit.
Asta este parerea mea chiar daca o vei face publica sau nu.
O zi buna iti doresc!
alin.baiescu Jun 5 2013 - 13:34
Ovidiu,
Eu avertizasem cititorii ca sectiunea cu “Sunt prea bogat” s-ar putea sa fie ceva mai putin “solida in argumente” comparativ cu cealalta – “Sunt prea sarac!”. Se pare ca am anticipat relativ corect, dat fiind comentariul tau.
Iar legat de ce mi-ai scris, doresc sa mai adaug o precizare scurta: stiu de afaceri care au falimentat dupa ce fondatorul lor a decedat sau nu s-a mai implicat in business (si mici si mari, in Bucuresti dar si in alte orase din tara). Si ca sa facem un mimi-exercitiu in acest sens (dar urmarind un business de amploare), haide sa vedem ce se va intampla cu Apple in cca. 1 an …
ana maria b. Jun 5 2013 - 15:48
imi place titul articolului. la obiect!!!
alin.baiescu Jun 5 2013 - 15:50
Multumesc!
Maier Septimiu Jun 6 2013 - 11:59
Buna ziua tuturor,
Vreau sa adaug un comentariu:
Hai sa ii lasam pe cei bogati sa vorbeasca in numele lor despre cat de solide sunt argumentele autorului acestui articol. Asa mi se pare corect.
Ca sunteti sau nu convinsi de aceste argumnente, dar sunteti in acelasi timp angajati pe salarii de 1000-2500 ron, atunci ar fi recomandabil sa va ganditi serios la argumentele din cealallta sectiune.
Cunosc bine mentalitatea oamenilor bogati care cred ca nu li se va putea intampla niciodata nimic, sau daca li se va intampla, vor gasi ei o solutie. Si am vazut si eu situatii de afaceri mari private care au disparut intr-un nor de pierderi financiare mari dupa ce proprietarul si creierul acelei afaceri a murit.
Chiar vreti sa vorbiti despre Becali? Sau despre altii? Vorba Domnului Baiescu: Hai sa mai vorbim peste trei ani cand va iesi de la racoare. Mai vedem atunci ce a ramas din afacerile acestui om. Nu ma bucur pentru ca este acolo unde este, dar asta este realitatea actuala. Este foarte greu, daca nu imposibil sa mentii o afacere fara liderul ei in fruntea oamenilor care trebuiesc coordonati.
Doar in Romania avem aceasta mentalitate de “semi-zeu” daca avem averi mari. Altfel, in tarile in care oamenii bogati au devenit bogati de pe urma afacerilor legale, in sistem privat – nu cu bani din afaceri aparent legale cu statul, dar care se dovedesc a fi mereu o impartire a banilor care trebuiau investiti in infrastructura…
Este vorba despre educatie si asumare a responsabilitatii oameni buni. Bogatii de dincolo au intr-o majoritate covarsitoare tot felul de asigurari. Pentru ca au inteles utilitatea si necesitatea acestui mod de a te proteja si de a-ti proteja familia.
Eu am trait si cu bani multi si fara bani. Nu am fost nici aproape de nivelul lui Becali sau al lui Vantu. Si nici nu imi doresc sa ajung acolo, daca ar trebui sa platesc pretul cu libertatea mea. Dar un lucru este sigur! Cu totii avem nevoie sa ne asumam responsabilitatea pentru viitorul nostru si al familiei noastre.
Inchei cu acelasi citat ca si autorul:
“Cine doreste sa realizeze ceva, va gasi modalitati,e de a face acel lucru; cine nu doreste, va gasi scuze!”
Cu respect,
Septimiu.
alin.baiescu Jun 18 2013 - 16:42
Septimu, multumesc mult pentru acest comentariu complex, argumentat.
Ba nu, mai degraba e un nou articol, care il imbogateste si il face mai valoros pe cel initial …
sacuiu george Jun 7 2013 - 10:14
SCURT SI LA OBIECT.DAR DIN PACATE,NU CONSTIENTIZAM NECESITATEA UNEI ASTFEL DE ASIGURARI.
FELICITARI PENTRU ARTICOL
Cu stima
SACUIU GEORGE
CAMPION BROKER DE ASIGURARE
alin.baiescu Jun 18 2013 - 16:39
Multumesc pentru aprecieri. Succes in activitatea pe care o desfasurati. Un broker profesionist nu e ceva de neglijat “la casa omului” …
Alex Dec 3 2013 - 23:25
Salutare. E primul meu comentariu, asadar ” am spart gheata”.. si nu cred ca as fi spart-o (dat fiind ca e o postare mai veche) daca nu as fi citit comentariul lui Liviu, care pur si simplu mi-a blocat neuronii. Sunt broker de ceva vreme si am avut/luat parte la discutii legate de asigurari de viata, dar asemenea obiectie…. 1 la 1000000…Dar permite-ti-mi sa-i demontez aceasta obiectie prin 2 intrebari:
1. Cand cumparati o asigurare de viata, va imaginati ca o cumparati pentru dumneavoastra? ca e un produs de pe urma caruia, in anumite conditii un pic mai clare decat in Biblie va va ajuta undeva in viitor? Eu sper ca nu, nu de alta dar e un produs care va deserveste.
2. (am zis ca e o intrebare…posibil sa fie un sir…) Domnule Liviu (si o sa presupun, de dragul cuvintelor, ca toti scepticii cu obiectii de genul asta se numesc Liviu), dumneavoastra cand mergeti la Peco si bagati…sa presupunem benzina, stiati ca numai acciza la benzina in in 2014 se va ridica la 650 euro/ tona? Asta inseamna 0.6 euro/litru. Adica la fiecare plin de benzina bagati intre 20-30 euro in buzunarul cuiva? Stiati ca ORICE produs baga bani in buzunarul …cuiva… Si o sa-mi spuneti acum.. “bun, dar benzina o bag in masina… si cu ajutorul ei ma deplasez. Adica produce un lucru mecanic iminent”… Atunci sper ca sunteti fumator pentru ca 79euro/ 1000 de tigari este acciza acestora…
Da… orice produs… inclusiv o asigurare de viata baga bani in buzunarul cuiva, dar care dintre cele 3 produse (A.V., benzina, tigari), baga banii in buzunarul dumneavoastra, exact atunci cand “va crapa buza”?
Cu respect!
alin.baiescu Jan 23 2014 - 10:31
Multumesc pentru comentariu complex si pertinent!