S, M, L, XL

Decis sa evoluez!

S, M, L, XL

Ce măsură de Asigurare de Viaţă ţi se potriveşte …

Cică un tip dorea să îşi facă o pereche de pantaloni la comandă. Merge el la croitor şi urmează procedura clasică: ales materialul, tipul de croi, luat măsurile, proba unu, proba doi şi, în sfârşit … produsul finit. Merge omul nostru cu entuziasm să-şi ridice pantalonii, îi îmbracă şi … parcă ceva nu era tocmai în regulă. Cu toate acestea, croitorul, extrem de mulţumit de munca prestată, îl întreabă pe client: „Deci, cum vă vin, sunt ok, nu? Ce ziceţi, sunteţi mulţumit, da?”. Codindu-se puţin, personajul nostru răspunde, într-un final: „Da, materialul e cel pe care mi l-am ales, croiala e bună numai că” …”Numai că, ce?”, insistă croitorul. „Numai că … mă jenează puţin sub braţe”, mărturiseşte sincer clientul.

Morala: e bine şi mă bucur sincer că ai decis să-ţi cauţi o asigurare de viaţă; e un pas absolut necesar, dar nu şi suficient. Dar mai trebuie să ai grijă şi care e „măsura” produsului pe care îl vei cumpăra. Nu de alta, dar să nu ajungi în situaţia să te jeneze sub braţ sau, mai rău, să te strângă de să nu te poţi mişca deloc!

Deci, asemeni oricărei piese de îmbrăcăminte, care e necesar să fie ajustată în funcţie de vârsta, sexul şi dimensiunile persoanei care o poartă, şi protecţia financiară se impune a fi realizată conform necesităţilor particulare ale fiecărui individ. Astfel, din punctul de vedere al produselor de asigurări de viaţă, dimensionarea corectă a sumelor asigurate corespunzătoare protecţiei financiare trebuie să ia în considerare cel puţin două elemente principale: în primul rând, riscurile care planează asupra persoanei în cauză (în acest caz, în marea majoritate a situaţiilor, riscurile sunt aproximativ aceleaşi), respectiv nivelul venitului potenţialului asigurat.

 

                Dimensionarea asigurării în funcţie de riscuri

Legat de primul aspect, consider util să îţi fac următoarele precizări, legate specific de câteva riscuri care necesită protecţie financiară prin intermediul unui produs de asigurare de viaţă:

 

Pentru riscul de deces (ştiu, nu e un subiect tocmai plăcut, dar nu pot să îl evit), recomandarea este ca suma asigurată să se situeze între 3 şi 5 salarii nete anuale ale persoanei preluate sub protecţie financiară; astfel, în situaţia producerii acestui eveniment nedorit, familia rămasă are confort financiar minim 3, maxim 5 ani. Aceasta e o perioadă optimă în care pot intreprinde diverse acţiuni necesare pentru a se adapta la noul context (reducerea cheltuielilor, identificarea unor noi surse de venit, lichidarea unor bunuri patrimoniale etc.). Mai mult, dacă persoana sau familia respectivă are contractate şi credite pentru achiziţionarea diverselor bunuri, e absolut necesar ca sumei asigurate menţionate anterior să i se adauge încă o valoare, egală cu soldul împrumutat; astfel, la producerea decesului, asigurarea de viaţă stinge datoria, iar familia rămâne în posesia bunului achiziţionat prin credit.

 

În cazul invalidităţii totale (din accident sau boală) protecţia financiară optimă se situează între 6 – 10 salarii nete anuale. Aceasta deoarece, spre deosebire de cazul decesului (unde dispare individul atât ca şi generator de venit, cât şi ca şi consumator de bani), la invaliditate situaţia este mai gravă: individul nu mai generează venit, dar continuă să cheltuiască, chiar mai mult decât o persoană sănătoasă pentru că invalidul necesită suplimentar medicamente, tratamente, îngrijiri de specialitate.

 

Pentru spitalizare (din accident sau boală) e indicată existenţa unui fond egal cel puţin cu venitul zilnic net pentru 30 – 45 zile deoarece, în aceaastă situaţie, se produce atât o diminuare a câştigurilor (generată de incapacitatea temporară de muncă), cât şi o sporire a cheltuielilor. Această recomandare ia în considerare şi faptul că, în România, durata medie de spitalizare pe persoană este de 8 – 10 zile pe an.

 

Legat de nevoia de acumulare de capital pentru realizarea diverselor dorinţe, cuantumul sumelor trebuie să fie legat, pe de o parte de necesarul total de bani de care individul are nevoie pentru îndeplinirea obiectivului său (plata studiilor pentru copii, achiziţionarea unei case etc.), precum şi de rezervele pe care deja le are constituite în acelaşi scop. De exemplu, referitor la retragerea din activitatea profesională, îţi menţionez faptul că, pentru ca venitul total al unui pensionar să se situeze la nivelul celui existent în perioada activă, e necesar ca acesta să încaseze bani din cel puţin trei surse: pensia de stat (asigură 30% din venitul din perioada activă), pensia privată obligatorie (20%) şi alt instrument de acumulare – pensia privată facultativă sau o asigurare de viaţă cu capitalizare (care să acopere restul de 50%).

 

                Dimensionarea asigurării în funcţie de venit

În ceea ce priveşte costurile necesare pentru a achiziţiona o asigurare de viaţă care să-ţi ofere tipurile şi nivelurile de protecţie financiară pe care ţi le-am menţionat anterior, e recomandat ca valoarea aproximativă a primei anuale pe care o cheltuieşti pentru un produs de asigurare de viaţă să se situeze între minim 10% şi maxim 15% din venitul tău net. Altfel spus, prima anuală să reprezinte aproximativ venitul net pe o lună.

 

În loc de concluzie, îţi ofer o analogie ilustrativă pentru subiectul nostru, şi uşor de reţinut.

 

Astfel, să presupunem că doreşti să pleci în oraş, dar există o probabilitate destul de mare să plouă, adică există anumite riscuri care te pot afecta. Soluţia evidentă este să iei cu tine o umbrelă, adică să ai o asigurare de viaţă. Provocarea este ce umbrelă / asigurare e cea mai bună.

 

Dacă iei cu tine umbrela copilaşului tău, ea te va proteja de ploaie, dar parţial – probabil pe cap vei fi uscat, dar pe restul corpului ud leoarcă. Situaţia e similară cu cea în care eşti sub-asigurat, adică valoare sumei (sumelor) asigurate este mai mică decât cea recomandată (sub 80% din necesar) – te ajută, dar nu suficient, îţi stinge creditul de la bancă, dar nu integral.

 

La cealaltă extremă e situaţia în care iei cu tine o umbelă de terasă: e super acoperitoare, cu siguranţă nu te va atinge niciun strop de ploaie, dar îţi va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil să te deplasezi o distanţă prea mare cu ea.  Din punct de vedere financiar, numim această situaţie supra-asigurare (suma asigurată e mai mare de 120% din necesar). E ok ca şi cuantum al unei potenţiale despăgubiri, e însă mai greu să o „duci” ca şi suportabilitate financiară, căci în cazul acesta şi prima este foarte mare.

 

Situaţia de dorit este cea în care foloseşti o umbrelă de adult de dimensiune corespunzătoare, nici nu te uzi, dar o şi poţi duce fără eforturi supra-omeneşti. Din punctul de vedere al asigurării, vorbim de un grad de asigurare optim (suma asigurată se situează între 80% şi 120% din necesar), şi este situaţie în care îţi doresc sincer să te poziţionezi.

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Poşeta şi asigurările

x