Logică corectă, concluzie … greşită!

Decis sa evoluez!

Logică corectă, concluzie … greşită!

Cică un tip, într-un Logan, opreşte la semafor lângă un altul, care conducea un Ferrari. Se uită primul curios către maşina celuilalt, după care îl abordează direct: „Ia spune-mi, sunt bune la ceva maşinile astea?”.  Bărbatul din Ferrari, puţin surprins, îi răspunde, totuşi: „Da, nu sunt rele chiar deloc”. La care, logan-istul, mirat din cale afară, îi dă replica: „Serios? Că nu am văzut prea mulţi să cumpere aşa ceva …”. Logică corectă, concluzie … greşită!

 

Iar când vine vorba de raţionamente pe acest tipar, piaţa asigurărilor abundă de astfel de cugetări. Iată doar câteva dintre cele pe care eu personal le-am auzit de-a lungul anilor:

 

Top 3 deducţii (i)logice în asigurări

 

Asigurările sunt pentru oamenii bolnavi, eu sunt sănătos tun

Într-adevăr, dacă vorbim despre o asigurare de viaţă care acoperă diverse riscuri (accidente, îmbolnăviri), aceasta capătă relevanţă doar atunci când evenimentul nedorit se produce.

Ideea e că cei mai isteţi dintre noi îşi cumpără o asigurare atunci când sunt sănătoşi, că rablagiţi nu îi mai preia nimeni sub protecţie. Ceilalţi, speră să nu li se întâmple nimic; iar când, totuşi, riscul se produce, se plâng şi le pare rău că nu au făcut ceva mai devreme.

 

Mai am până la pensie, nu mă apuc de acum să economisesc pentru ce o să fie peste 30 de ani

Pe de o parte, aşa este: dacă eşti la o vârstă mai fragedă, ai în faţă o perioadă de timp mai îndelungată în care poţi să îţi capitalizeti fondurile necesare pentru constituirea unei pensii private, adică ai putea să amâni momentul în care începi acumularea. Dar aceasta este o doar abordare.

 

Alta este cea în care înţelegi şi doreşti să valorifici avantajul timp în cadrul acestui proces.

Uite despre ce e vorba: gândeşte-te că ai de strâns o anumită sumă de bani („C” – capital); aceasta o vei obţine înmulţind suma pe care o economiseşti anual / lunar („S”), cu numărul de ani de acumulare („A”). Adică C = S x A, iar în condiţiile în care „C” este constant (e obiectivul urmărit), realizarea lui e dependentă de valorile celor doi parametrii. Prin urmare, ai posibilitatea de a alege între două opţiuni:

Opţiunea 1: „S” – mare şi „A” – mic; adică, să economiseşti regulat sume mari de bani, într-o perioadă mai scurtă.

Opţiunea 2: „S” – mic, „A” – mare; adică, să acumulezi regulat sume mici de bani, într-o perioadă mai îndelungată.

 

Am o asigurare, până acum nu mi s-a întâmplat nimic, nu are rost să o mai ţin

Faptul că în anii în care ai deţinut o asigurare (fie ea de viaţă, sau de bunuri) nu s-a produs niciunul dintre riscurile pentru care ai cumpărat protecţie financiară nu reprezintă nicio garanţie că evenimente nedorite nu e posibil să se petreacă în perioada următoare.

 

Într-adevăr, unele riscuri sunt statice. Asta înseamnă că probabilitatea de ivire a lor este constantă în timp: nici nu scade, nici nu creşte în viitor, faţă de trecut. Un exemplu de risc static este cel de accidentare.

Altele, sunt dinamice. Aceasta presupune că probabilitatea de producere a lor variază odată cu trecerea timpului. De exemplu, riscul de îmbolnăvire creşte odată cu vârsta; adică, în acest caz, nevoia de a deţine o asigurare de viaţă sau sănătate sporeşte de la moment la moment.

 

Şi, ca să încheiem „rotund”, tot cu o anecdotă, se zice că două piţipoance discutau: „Auzi fată, care crezi tu că e mai aproape: luna sau Londra?”. La care, cealaltă: „Fato, da proastă mai eşti: vezi tu Londra de aici, de la balcon?”. Logică corectă, concluzie … greşită!

 

Te asigur de totă consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Poşeta şi asigurările

x