DEX Asigureză – Română, Partea I

Decis sa evoluez!

DEX Asigureză – Română, Partea I

60 de termeni de specialitate din Asigurări de Viaţă şi Sănătate – să priceapă toată lumea

 

Iniţiez acum această serie de articole (sunt 6 postări), în care voi încerca să explic într-un mod cât mai transparent, simplu (dar şi hazliu, uneori) cei mai des întâlniţi termeni specifici produselor de asigurări.

DEX Asigureză – Română vine ca reacţie la numeroasele situaţii în care zeci de mii de clienţi, puşi în faţa Condiţiilor Contractuale ale diverselor produse financiare de acest tip, încercând să le înţeleagă cât mai bine, au purces la citirea definiţiilor oferite de către firmele de asigurări şi … stupoare … mai mult s-au confuzat, decât elucidat.

Prin urmare, haide să vedem, poate de data aceasta limbajul codificat al asigurărilor devine mai de înţeles pentru tine (şi pentru mine, de ce nu?) …

 

„Docomentele” specifice unei asigurări:

 

Contractul de asigurare – nişte documente în care sunt trecute toate chestiile importante pentru relaţia ta cu firma, adică ce eşti tu dar şi ea obligată să faceţi. Mai pe şleau, scrie negru pe alb că firma de asigurări va plăti nişte bani dacă tu, în calitate de client- asigurat, păţeşti acele lucruri care nu vrei să ţi se întâmple, dar nu depinde de tine acest lucru. Ai grijă că, de multe ori, contractul de asigurare are mai multe componente, cum ar fi: cererea de asigurare, poliţa de asigurare, condiţiiile generale şi speciale, orice alte documente ai dat firmei de asigurări şi pe care aceasta le-a folosit pentru a te evalua. Totodată, nu uita că, chiar dacă ai citit sau nu contractul, ai sau nu habar de ce e scris acolo, drepturile şi obligaţiiile sunt „active”.

 

Cererea de asigurare – hârtia pe care ai dat cu subsemnatul, cea prin care ai cerut firmei de asigurări să se oblige că plăteşte nişte bănuţi într-o situaţie sau alta, iar în schimb tu promiţi să îi achiţi regulat o anumită sumă. În cele mai multe situaţii, pe cererea de asigurare trebuie să completezi şi un chestionar legat de starea ta de sănătate, ocupaţie, obiceiuri de viaţă (cât bei, fumezi şi cât … glumesc, asta nu te întreabă!). Să nu treci cu vederea faptul că tu completezi o „solicitare”, ceea ce nu înseamnă, automat, că vei şi primii ceea ce ai cerut (firma de asigurări o analizează şi decide dacă îţi poate da ce ai solicitat, sau altceva). Atenţie mare: orice minciună / minciunică ai strecurat acolo (cu sau fără intenţie) îi poate da apă la moară firmei de asigurări să nu mai plătească; deci, în final, ai aruncat banii pe geam!

Poliţa de asigurare – e o altă hârtie, de data asta tipărită de firma de asigurări, în care e scris exact şi clar (cel puţin aşa ar trebui) cel puţin următoarele chestii: părţile implicate în această relaţie şi datele lor de identificare; momentul de început şi sfârşit al contractului; în ce situaţii se plătesc despăgubiri (care sunt riscurile asigurate) şi cât anume (de exemplu: Deces – 100.000 lei, Invaliditate totală permanentă din accident – 200.000 lei, Spitalizare – 100 lei / zi etc.); cât trebuie să achiţi firmei şi cu ce fecvenţă (250 lei / trimestru). Chiar dacă se întâmplă mai rar, e posibil să apară erori în poliţă, de aceea îţi recomand ca atunci când o primeşti, să verifici că ceea ce ai primit coincide cu ceea ce ai cerut.

 

Despre Risc şi numai despre Risc:

 

Riscul – este acel eveniment viitor nedorit, dar posibil a se întâmpla şi care, în situaţia producerii, generează efecte negative în plan fizic (invaliditate, incapacitate de muncă etc.) şi, în consecinţă, în plan financiar (reducerea venitului, creşterea cheltuielilor). Ce trebuie să reţii aici este faptul că probabilitatea de ivire a riscurilor nu este aceiaşi la toată lumea, ci este influenţată de o serie de factori specifici (vârstă, stare de sănătate, stil de viaţă, ocupaţie etc.).

 

Antiselecţia riscurilor – este o tentativă de „fentare” a firmelor de asiguări de către unele persoane (îi putem numi „fentaci”). Adică, cei care ştiu că probabilitatea lor de a avea nevoie de o asigurare de viaţă sau sănătate este mai ridicată (din cauza anumitor afecţiuni pe care le au), vor fi primii / cei mai interesaţi să cumpere un astfel de produs. Pentru a nu ajunge în situaţia de a avea un portofoliu format cu precădere din „fentaci”, firmele de asigurări recurg la …

 

Selecţia riscurilor - se referă la evaluarea şi clasificarea riscurilor, respectiv tarifarea corespunzătoare (diferenţiată) a acestora.

 

Evaluarea riscului – porneşte de la faptul că, în stabilirea preţului (primei) asiguării de viaţă / de sănătate „toţi sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alţii”. Adică, dacă „riscul” pe care îl presupunem noi ca şi clienţi (din punctul de vedere al asigurării) este identic, atunci şi prima anuală de asigurare pe care trebuie să o plătim este aceiaşi (probabilitatea de îmbolnăvire, de exemplu e identică la persaone de sex bărbătesc, aceiaşi rasă şi cetăţenie, cu vârsta de 35 ani, fără antecedente medicale proprii sau în familie, cu acelaţi stil de viaţă). Pentru a putea decide, însă, cât de (ne)riscantă este o persoană sau alta, firmele de asigurări recurg la procesul de „evaluare a riscului individual” (engl. – underwriting), cel puţin pe baza elementelor menţionate în exemplul anterior; adică, e o activitate similară cu cea pe care o fac băncile înainte de a acorda un credit.

 

Clasificarea riscului – reprezintă obiectivul (finalitatea) procesul de evaluare a riscului, adică clienţii sunt puşi pe mai multe „căprării”, aşa cum poţi vedea din definiţiile următoare (risc standard, substandard, preferat).

 

Risc standard – aici se încadrează marea majoritate a polulaţiei, adică tu şi eu, oameni nomali, nici prea graşi, nici prea slabi, nici prea bolnavi, nici prea sănătoşi, care lucrăm într-un mediu nici prea stresant, dar nici prea relaxant, care ne mai lăudăm cu o mică bolicică moştenită din tată-n fiu / fiică, care mai tragem o gură de tărie seara şi aredem vreo 3 – 5 ţigări pe zi. În cazul nostru, prima de asiggurare pe care o plătim este cea „standard”.

 

Risc substandard sau respins – aici intră cei cărora le pare rău că nu au încercat să se asigure acum ceva vreme, dar acum nu pot să mai întoarcă timpul înapoi. De obicei, sunt persoane perfecte sau care tind spre perfecţiunea corporală, sunt „sferici” deja (sfera e un corp geometric perfect, nu?) – că-i sari, că-i ocoleşti, tot acolo e. Această stare de fapt e rezultatul unui regim alimentar în care cea mai bună legumă e porcu’, felul de bază e shaorma, iar dulciurile sunt prezente la toate mesele, dar şi între ele. Ei „sudează” de dimineaţa până târziu în noapte câte 5 – 7 pachete de ţigări, 24 / 7, şi sunt, totodată, foarte „inter-dezinfectaţi” din cauza cantităţii mari de alcool pe care o utilizează. Toate acestea se suprapun peste una sau două boli mai serioase, proprii sau primite ca zestre de la cineva din familie. Pentru că în cazul acestor persoane riscul producerii majorităţii riscurilor este mult mai mare comparativ cu al majorităţii indivizilor, firmele de asigurări fie îi taxează mult mai scump, fie nu îi mai asigură deloc.

 

Risc preferat – sunt cei „sănătoşi tun”, care „pocnesc de sănătate” – nu au nicio boală (nici strămoşii lor, de la maimuţă încoace), sunt zvelţi şi atletici, nu beau alcool şi nu fumează, porcul lor e gulia, adică persoanele despre care cei aflaţi în categoria „risc substandard” se întreabă „Pentru ce mai trăiesc, de ce mai fac umbră pământului?”. În cazul lor, deoarece probabilitatea de producere a anumitor riscuri este mai mică chiar şi comparativ cu cei din categoria „standard”, firmele de asigurări le percep o primă de asigurare mai redusă.

 

(va urma -  lunea viitoare)

Comments (2)
  • Avatar

    vali Nov 19 2012 - 22:41 Reply

    Excelenta ideea cu dictionarul de asigureala…
    Un bun consultant are cunostinte temeinice despre produsele de asigurare (mecanisme, conditii contractuale), legislatie, piata, concurenta, procesul de vanzare, dar asta nu-i suficient, daca nu reuseste sa se faca inteles de orice potential client.
    Consider ca acest dictionar este binevenit atat pentru consultanti cat si pentru oricine doreste sa inteleaga cu ce se mananca asigurarile:)
    Abia astept sa vad cum explici simplu si cu umor notiuni ca hedging, swap, spot, forward si futures, blue-chip, private equity, ETF, etc.
    Cred cu tarie ca cine reuseste sa explice lucruri complicate intr-o maniera simpla si accesibila si neaparat cu putin umor, chiar stie! Asa cum faci si tu…
    “Pune mana pe o soba fierbinte un minut si ti se va parea o ora. Stai cu o fata frumoasa o ora si ti se va parea un minut. Asta e relativitatea” Albert Einstein

    • Avatar

      alin.baiescu Nov 20 2012 - 11:15 Reply

      Vali, multumesc inca odata pentru completarile tale.
      Dar, iti “arunc” si o provocare: te las pe tine sa definesti notiunile pe care tocmai le-ai mentionat … Ce zici?
      Astept cu nerabdare macar cateva dintre ele ..

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Conservare vs. Dezvoltare

x