Decis sa evoluez!
Acum câteva zile, site-ul de specialitate www.1asig.ro a publicat un articol extrem de interesant despre rata de producere a diverselor riscuri, la nivel european, respectiv în România.
Concluzia: e rău la alţi, dar atât de rău cât e la noi, nu mai prea este la nimeni!
Poate te impresionează statisticile …
În ultima sută de ani, rata deceselor la nivel european aproape s-a înjumătăţit (de la cca. 1.100 decese la 100.000 locuitori, la aproximativ 600), ca urmare a schimbărilor consistente produse în nivelul de trai precum şi a descoperirilor revoluţionare din medicină.
Pe de altă parte, cancerul şi bolile de inimă şi-au dublat victimele. Mai concret, dacă în anul 1900 cele două tipuri de boli reprezentau 18% din totalul deceselor, procentul a săltat astăzi la 63%. Iar creşterea este consistentă şi în valoare absolută: de la 201 decese la 100.000 locuitori la începutul secolului XX, la 380 în prezent.
În ceea ce priveşte România, pentru 2010, la 100.000 de locuitori, s-au raportat următoarele date: 548 decese generate de boli ale sistemului circulator, 189 în urma bolilor de inimă şi 181 provocate de cancer. Iar cu aceste „performanţe”, ţara noastră se situează în topuri!
Dacă nu … măcar experienţele celor din jurul tău te pun pe gânduri?
Chair dacă foarte mulţi consultanţi de asigurări folosesc în discuţiile cu potenţialii clienţi astfel de statistici „cutremurătoare”, din propria experienţă, majoritatea oamenilor nu reacţiuonează la un astfel de „stimul”. Adică, nu i-am prea convins să se asigure pentru că rata îmbolnăvirilor s-a dublat, sau deoarece 15 din 100.000 de persoane au decedat ca urmare a unui accident. Pur şi simplu, au rămas inerţi.
Alta e, însă, situaţia când află sau se gândesc la vreo cunoştinţă sau vreun prieten care a păţit ceva. Faptul că persoane apropiate nouă (colegi de birou, prieteni din copilărie sau de la şcoală) se îmbolnăvesc, au accidente şi unii chiar mor sunt fapte care, de multe ori, ne pun pe gânduri. Ne fac să gândim ceva de genul: „puteam să fiu eu în locul lui”, „dar dacă mi se întâmplă şi mie aşa ceva?”.
Vreau doar să îţi mai spun că, în ultima jumătate de an, am aflat de cazuri şocate din cercul meu de prieteni şi cunoştinţe, cât nu s-au petrecut în ultimii 5 ani. Şi m-au marcat!
Într-adevăr, atunci când un eveniment nedorit se petrece, suferinţa fizică sau cea sufletească e mai dificil de „reparat”. Pentru cea financiară, însă, există soluţii.
În concluzie, tu ce mai aştepţi ca să te asiguri? Noi statistici, ori alt prieten de-al tău să intre în spital sau să dea ortul popii?
Te asigur de toată consideraţia mea,
Dr. Alin T. Băiescu