Sfinţii păcătoşi

Decis sa evoluez!

Sfinţii păcătoşi

Sfintii pacatosi

- E paradoxal cum, tocmai cei care ar trebui să ne îndrume către credinţă, sunt cei care ne fac să ne îndepărtăm de aceasta –

De la cele divine, la cele lumeşti… e o cale mult prea scurtă!

Cunoşti cu siguranţă zicala „Fă ce zice popa, nu ce face el”. Din punctul meu de vedere, consider că este o tâmpenie.

Şi asta deoarece, cel puţin mie, îmi este greuurmez sfaturile cuiva care se comporta exact pe dos faţă de ceea ce propovăduieşte. Mi-e dificil să iau în considerare părerile unor oameni cu două feţe, sau chiar mai multe … Indivizi care, la liturghie te îndeamnă la toleranţă, viaţă cinstită, fără să-l răneşti sau păgubeşti pe aproape tău, iar când se leapădă de sutană, nu că devin oameni absolut obişnuiţi, ci chiar mai rău: fac bişniţărie ordinară cu ciorapi (că, deh … au o pilă la fabrica din Sebeş), îşi pun nevestele să vândă prin sat prosoapele căpătate la înmormântări sau parastase şi, de ce nu, chiar păcătuiesc fără jenă cu preacu(r)vioasele de prin parohie (asemănările cu persoane din realitate nu sunt deloc întâmplătoare!).

Mi-e şi mai greu să pun în practică îndemnul de a nu da atâta importanţă celor lumeşti, în condiţiile în care Mitropolitul Tomisului, de Sfântă Măria Mare, descinde la bisericile din zona Constanţei dintr-un superb Q7 (în 2013), respectiv dintr-un majestuos Mercedes G Classe, anul acesta. Chiar mi-e imposibil să văd doar preotul, şi nu şi omul (să-mi fie iertată neputinţa!).

Recunosc: aşteptările mele de la OMUL – PREOT sunt diferite faţă de cele pe care le am de la OMUL – BEŢIV, OMUL – HOŢ sau OMUL – CRIMINAL.

Şi, DA, cred cu tărie că oamenii s-ar apropia mai mult şi mai profundde cele sacre dacă preoţii (doar unii, evident, nu doresc să-i bag pe toţi în aceiaşi oală) ar fi mai altfel şi nu s-ar încadra cu atâta graţie în tiparele tocmai pomenite. Şi asta în condiţiile în care, în societatea românească, au mai rămas doar două – trei repere de moralitate, omenie şi bună-cuviinţă!!!

Şi, extrapolând puţin la … piaţa de asigurări

Identic şi la fel” stau lucrurile şi în domeniul financiar: mai concret, percepţia populaţiei vizavi de ce reprezintă asigurările ar fi total diferită dacă actorii acestei pieţes-ar comporta mai altfel:

În loc să investească sume consistente de bani în campanii de educare a populaţiei, asiguratorii mai bine şi-ar respecta obligaţiile asumate faţă de clienţii proprii, integral şi la timp.

În loc să-şi risipească resursele financiare pe programe costisitoare de instruire, mai bine ar avea mai multă grijă la cei pe care îi recrutează ca să devină consultanţi sau manageri în asigurări (pont: zilierii din agricultură sau femeile de serviciu nu cred că sunt chiar cele mai bune opţiuni pentru astfel de joburi). Dar, pe de cealaltă parte, poate doar aceştia sunt dispuşi să lucreze în asigurări; iar dacă este aşa, noi – cei din piaţă, ar trebui doar să ne întrebăm „De ce oare”?.

În loc să instituie ordine, rigurozitate şi să stimuleze performanţa în piaţă, autorităţile de supraveghere sunt măcinate de interese meschine, sunt preocupate de angajări pe sistemul PCR (Pile, Cunoştinţe, Relaţii), emit norme de reglementare ale pieţei care nu au nicio noimă.

Deci, NU, nu din cauza inculturii sau a veniturilor mici românii nu se asigură. Asta ne place să spunem, pe principiul că, întotdeauna, vina sau promblema nu e la noi, ci în altă parte. Oamenii nu se asigură din cauza noastră, a celor care lucrăm în această industrie!!!

În concluzie, cred cu tărie că atitudinea pe care o are individul de rând vizavi de credinţă şi, extrapolând, faţă de piaţa de asigurări, este exact cea pe care preoţimea, respectiv oamenii de asigurări, le-o crează. Adică, funcţionează de minune principiul: ce dai, aia ţi se şi întoarce!

Amin!

Comments (2)
  • Avatar

    Ottonel Oct 29 2014 - 08:17 Reply

    Mult adevar graita-i. Asa stau lucrurile. Poate ar trebui sa se faca ordine si in “recrutarea” preotimii nu numai in cazuul celorlalte joburi. Poate nu ar strica si un examen psihologic (de ce nu psihiatric!!!) in cazul preotimii cu atat mai mult cu cat exista reglementari LEGALE pentru angajator/angajat. Pentru preoti cu atat mai mult cu cat pentru o astfel de meserie treuie sa ai si oarecare chemare (valabil pentru toate meseriile). Dar in conditiile actuale cand numai banul primeaza, peschesul si toate ce decurg de aici. Greu,greu de tot atata timp cat o mare de oameni se tarasc in genunchi la diversele sarbatori. Probabil ca exista in ADN-ul romanilor sa se milogeasca in genunchi pentru diverse beneficii fara munca fara “coloana vertebrala. Poate om apuca si zile mai bune. In privinta asiguratorilor DA ai dreptate. Numai la un eveniment nedorit iti dai seama cat de perverse sunt contractele de asigurari. Sa auzim numai de BUNE.

  • Avatar

    Ionut Nov 2 2014 - 13:39 Reply

    Ai dreptate. Desi sa stii, ca si sfintii sunt pacatosi.

Adaugă un comentariu

Reply to Ottonel Cancel reply

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Facerea Lumii … Asigurărilor

x