JFK şi Reforma Sănătăţii din România

Decis sa evoluez!

JFK şi Reforma Sănătăţii din România

Avertisment:

În articolul de faţă (intenţionat şi fiind în deplinătatea facultăţilor mintale) voi fi subiectiv, am să  exagerez, voi scoate în evidenţă doar o parte a situaţiei puse în discuţie – cea pe care doresc să o schimb!

Exemplele sunt din viaţa reală (proprie sau ale cunoscuţilor mei), deci orice asemănare cu persoane sau contexte pe care le ştii, nu e deloc întâmplătoare.

 

Omul schimbă Anul, dar năravul ba …

A trecut Moş Nicolae, Crăciunul, a venit şi Anul Nou. La cei mai mulţi dintre noi „Rezoluţiile pentru 2013” sunt gata scrise, afişate pe pereţi, la birou sau pe frigider. Teoretic şi asumate …

Întors la serviciu, am reînceput întâlnirile cu clienţii: actuali, dar mai ales potenţiali, firme şi persoane fizice. Dar … surpriză! Din nou m-am înşelat; încă o dată m-am aşteptat să se întâmple anumite lucruri, dar acestea nu s-a petrecut aşa cum estimasem eu.

Am sperat în inocenţa (pardon, în naivitatea) mea că oamenii (subit, la ora 00:00, pe 01.01.2013) se schimbă: devin mai raţionali, mai preocpuaţi de aspectele importante ale vieţii, iau decizii fundamentate. Dar nu a fost deloc aşa!

În continuare aud de câteva ori pe zi replici de genul: „Da, e foarte interesantă propunerea dvs. de asigurare privată de sănătate, dar doresc, mai întâi, să văd ce e cu Reforma Sănătaţii”; „Nu înţeleg ce rost are să plătesc acum pentru o asigurare privată, dacă Reforma îmi va asigura serviciile medicale de care am nevoie”; „Şi la stat e bine; de ce o tot daţi înainte cu clinicile private? Medicii sunt aceiaşi, poate e ceva mai curat la privat, dar în rest …”; „Nu cred că angajaţii mei ar aprecia un astfel de beneficiu – se descurcă ei, că doar sunt majori”.

 

Cele 5 Axiome(1) ale sistemului de sănătate

Eu personal nu reuşesc să înţeleg de ce ne place atât de mult să ne îmbătăm cu apă rece? De ce unii refuză măcar să se gândească la anumite aspecte ale vieţii cotidiene; în cazul de faţă – să analizeze cele 5 Axiome ale sistemului de sănătate din România:

Axioma 1: Subiectul Reformei Sănătăţii este în topul dezbaterilor în toate mediile, la toate nivelurile, de cel puţin 10 ani. Cu toate acestea, nu există acum cineva care să ne poată spune exact cel puţin următoarele 2 lucruri: care sunt coordonatele cele mai importante ale Reformei, respectiv care e momentul la care acestea vor fi aplicate.

Axioma 2: Riscurile nu aşteaptă pe noi să ne asigurăm, şi doar apoi se produc! Riscurile există, „planează” deja asupra noastră: accidente sau îmbolnăviri, care necesită vizite la medici, investigaţii de specialitate, spitalizări sau intervenţii chirurgicale.

Axioma 3: De plătit, oricum plătim (adică pe lângă contribuţia la CAS, evident). Într-adevăr, avem de ales – scoatem banii din buzunar şi îi punem în plic la spitalul de stat, sau achităm o asigurare facultativă de sănătate, care ne oferă acces la sistemul medical privat.

Axioma 4: Românii încep să prefere şi acceseze tot mai mult sistemul privat de sănătate.

Axioma 5: Interesele care gravitează în jurul Reformei sunt multe; şi diverse; şi la mai multe niveluri; şi sunt mulţi care trebuie mulţumiţi. De unele interese ştim, pe altele le intuim, iar de restul (cele mai multe, poate) nici nu ne dăm seama.

Cert e că cel puţin eu, în calitate de „pacient”, nu simt să fiu în topul listei celor a căror interese trebuie satisfăcute.

 

(1)Axioma: „Adevăr fundamental, care nu mai trebuie demonstrat, fiind evident prin el însuşi” (dexonline.ro)

 

Tot păţitu-i priceput

… Dar cu restul, cum rămâne?

Acum peste 1 an de zile, când am început să mă implic mai consistent în domeniul asigurărilor de sănătate, una dintre temerile mele era legată de reacţiile clienţilor atunci când poliţele lor ajung la aniversare. Iată, însă, doar 3 repere relevante ale lui 2012:

Peste 90% din clienţii mei (corporate şi individuali) şi-au reînnoit poliţele de asigurare de sănătate la expirare.

Circa 60% din clienţi au solicitat: up-gradarea pachetului de asigurare (prin extinderea acoperirilor sau creşterea valorii sumelor asigurate), respectiv au inclus în contract noi asiguraţi (alţi angajaţi, dar mai ales dependenţi – soţ / soţie / copii ai asiguratului principal).

Eu personal, dupa ce am primit o factura de 4.700 ron aferentă celor 5 zile de spitalizare ale micuţei mele într-un spital privat din Bucureşti (şi nu pentru o afecţiune foarte gravă), mi-am jurat că nu am să renunţ niciodată şi sub nicio formă la o asigurare privată de sănătate.

 

Cum îţi explici aceste 3 situaţii?

Iar dacă răspunsul tău este „Pentru că Asigurările private de sănătate nu sunt utile!”, replica mea este „Greşit! Total greşit!”.

 

Dacă nu pot schimba contextul, măcar să mă folosesc de el …

Nu ştiu în ce măsură eu personal pot să influenţez deciziile la nivel de oficialităţi. Şi nici nu mă lamentez că situaţia stă în felul acesta. Căci prefer să mă concentrez pe ceea ce POT EU INFLUENŢA.

 

În concluzie, recomandarea mea pentru tine (probată / experimentată deja de mine de ceva vreme) este: Nu te mai tot întreba ce poate face Reforma pentru sănătatea noastră, mai bine gândeşte-te:

Ce poţi face TU, ca şi pacient, pentru sănătatea ta!

Ce poţi face TU, ca şi consultant de asigurări, pentru clienţii tăi!

Ce poţi face TU, ca şi firmă, pentru angajaţii tăi!

 

Te asigur de toată consideraţia mea,

Dr. Alin T. Băiescu

 

Articol publicat în Revista PRIMM – Asigurări & Pensii, februarie 2013

Adaugă un comentariu

Nume (obligatoriu)

Website

Dr. Aby îţi recomandă şi Articolul:

Cât valorează 100 lei?

x