Ştii gluma aceea cu ardeleanul (îmi permit fără jenă să fac glume cu ardeleni pentru că eu sunt din Cluj) care a mers pentru prima dată la Grădina Zologică şi când a văzut girafa, cu gâtul ei lung de peste 2 m, a zis „Aşa ceva nu există!”?
Statistici, statistici şi iar statistici
Exact aceasta a fost replica pe care am avut-o când am citit un studiu în care se demonstra că în ţara noastră, în anul 2011, valoarea totală a banilor daţi în plic de către români doctorilor din sistemul public de sănătate s-a situat în jurul valorii de 400 milioane euro. „Aşa ceva nu există!”.
Mai departe: suma medie a cheltuielilor efectuate de către o persoană internată într-un spital public (calculată la o durată medie de spitalizare de 7 zile), a fost de aproximativ 850 lei, în acelaşi an. Tradusă / reformulată informaţia anterioară: într-un sistem care se presupune că e gratuit („gratuit” nu ştiu dacă e chiar cuvântul cel mai potrivit, deoarece plătim lunar, şi eu şi tu, contribuţi la CAS de ne îndoaie), suma de bani scoasă din buzunar per cap de individ este de circa 200 euro, pentru: atenţii la medici, asistente, medicamente şi toate alea. „Aşa ceva nu există!”, revin.
Şi nu în ultimul rând, tot în anul 2011, valoarea totală a pieţei private de asigurări de sănătate a fost de circa 10 milioane de euro. Altfel spus, numărul românilor care au preferat să plătescă curat / corect pe un produs care să le ofere acces la servicii private de sănătate a fost de 40 ori mai mic faţă de cel al concetăţenilor care au preferat să „dea cu plicul”. „Aşa ceva nu există!”.
Scuze, scuze şi iar scuze
La începutul lui 2012, când am început să am contact mai consistent cu piaţa asiguărilor private de sănătate, mergeam la clienţi (individuali sau firme), le vorbeam despre beneficiile unui astfel de produs financiar şi … Evident, erau super-încântaţi, şi-l doreau cu ardoare dar … la fel de evident, nu aveau bani (suficienţi) ca să şi-l permită. Şi pe mulţi îi înţelegeam (vorba vine), „remuneraţie mică, famelie mare …”, astfel că mergem mai departe. La următorul, la următorul şi apoi la următorul client, aplicând principiul de bază pe care îl consider cel mai important în vânzări: să discut cu un număr suficient de mare de prospecţi până îi găsesc şi pe cei care devin clienţi.
Şi tot aşa, până în ziua în care am început să repet obsesiv „Aşa ceva nu există!”, adică până când am aflat de informaţiile pe care tocmai ţi le-am prezentat. Din acel moment, am schimbat în totalitate „placa”. Deja obişniuta replică a diverselor persoane „Nu am (suficienţi) bani” nu am mai „înghiţit-o”, iar răspunsurile mele foarte prompte au devenit:
- „Ba da, ai bani, şi încă chiar suficienţi. Singura problemă e că preferi să îi dai în plic docotorilor, în loc să plăteşti pentru un produs finanicar care să îţi dea acces la servicii de cu totul altă calitate”.
- „Îţi place să stai pe la uşile cabinetelor medicale cu orele, să „faci coadă” ca pe vremea Regretatului, în loc să îţi faci o programare clară, la o dată şi oră care îţi convine; adică să îţi poţi gestiona mai bine programul şi să nu te mai plângi că pierzi timpul de pomană”.
- „Te încântă că, spitalizat fiind, eşti nevoit să dai o grămadă de bani pe medicamentele şi tratamentele care, de altfel, ţi se cuvind de drept (că plăteşti impozite şi taxe, deh …), deoarece spitalul nu mai are fonduri, deci nu ai de ales”.
- Îţi face o deosebită plăcere ca, bolnav fiind, să îţi petreci timpul în saloane infecte, alături de alte 8 sau 10 persoane, asta în situaţia mai bună, pentru că s-ar putea să ai ghinionul să ai un coleg de pat; iar dacă amândoi sunteţi mai corpolenţi, trebuie să va sincronizaţi întorsul de pe o parte pe alta, ca nu care cumva vreunul să cadă din pat”.
- „Ţi-a intrat în sânge să te plângi, să te văicăreşti că sistemul e de rahat, că plăteşti o grămadă de impozite, iar în schimb nu primeşti nici 1% ca şi contraprestaţie. Eşti exact ca o bocitoare, care îi acuză pe alţii că nu fac nimic să îndrepte lucrurile, DAR nici tu nu faci singurul lucru care stă în totalitate în puterea ta şi care, în acelaţi timp,, poate să schimbe chiar cu 180 grade întreaga situaţie”.
„Asta există!” pentru că le laşi să funcţioneze în acest mod, îmi închei fulminant pledoaria. Şi … linişte ….
Fapte, fapte şi iar fapte
Evident că cu o floare nu se face primăvară, dar vreau să îţi spun că numărul florilor creşte pe zi ce trece. Tot mai mulţi sunt cei care înţeleg argumentele de mai sus, deoarece piaţa asigurărilor private de sănătate creşte continuu. Chiar dacă e mică acum, în urmă cu 2 ani era şi mai mică, acum 5 ani era de-a dreptul minusculă, iar acum 7 ani era total inexistentă.
Bănueisc la ce te gândeşti – „Reforma sănătăţii” – urmează, se dezbate public, a început deja. Mai mult sau mai puţin adevărat. Important e să nu uităm un lucru – această reformă stă mult prea puţin în mâinile noastre, nu ştim exact când şi cum se vor întâmpla lucrurile. De ce să stau şi sper pentru nişte evenimente pe care nu le pot influenţa absolut deloc, şi să nu valorific ceea ce pot face EU, AZI?
Îţi garantez că, până să fie aplicate chiar şi primele prevederi ale acesteia, atât tu, cât şi eu, vom avea nevoie de un consult medical, de nişte analize / investigaţii şi, (Doamne fereşte) de o spitalizare sau intervenţie chirurgicală. Riscurile / evenimentele accestea nu aşteaptă Reforma. Ele se produc şi … gata; peste lună, o săptămână sau chiar mâine. Trebuie să le poţi face faţă atât fizic, psihic, cât şi financiar.
Dar, evident, tu decizi cum te pregăteşti pentru astfel de situaţii: mai cumperi plicuri, ca să ai stocul la zi, sau eşti dispus să discuţi cu cineva care, probabil, îţi va înşira argumentele menţionate de mine la debutul articolului, cel puţin ca să te pună pe gânduri legat de cât de (in)utilă este o asigurare privată de sănătate.
Te asigur de toată consideraţia mea,
Dr. Alin T. Băiescu
Maier Septimiu Nov 28 2012 - 21:58
FOARTE INTERESANT ARTICOLUL ! EXCELENT PUNCTATE ADEVARURILE REALITATII NOASTRE CEA DE TOATE ZILELE!
Interesant cum inca functionam pe principiul “spagii” si pe acela “de a gasi noi o rezolvare la momentul respectiv”, dupa care sa ne plangem ca nu functioneaza sistemul.
Si, in fapt, de ce ar functiona? Daca medicii nostri cei din sistemul public au bagat in buzunare 400.000.000 euro in anul de criza 2011, de ce ar fi interesati ei de o buna functionare a sistemului privat? Ca sa primeasca niste salarii putin mai bune?
Da, cred ca exista anumite persoane la nivel inalt care doresc venirea mult propovaduitei “Reforma a sanatatii”, dar nu sunt convins ca motivul lor este bunastarea mea, ca si contribuabil. Si cred ca aceasta reforma pe de o parte va ajuta oamenii, chiar daca vom vorbi doar de servicii de calitate net superioara, desi beneficiile vor fi mai multe, dar vom vedea in urmatorul an ce forma finala va avea acest proiect, probabil…
Si mai cred ca exista o parte a populatiei care asteapta aceasta Reforma a Sanatatii ca “sa se imbogateasca repede” propovaduind venirea acestei oportunitati de cel putin doi ani de zile. Si inca mai au oameni in aceste intalniri saptamanale …
Dar pana va vedea lumina zilei acest proiect controversat al Marii Reforma in Sanatate, pana cand doctorii nostri “incaseaza” anual aproximativ 400 de milioane de euro, pana atunci, cei care tin la demnitatea lor, repet, doar cei care tin la demnitatea lor, ar trebui sa se gandeasca serios la aceasta alternativa imediata – asigurarile private de sanatate.
Citind aceste statistici (de)motivante cu sumele exorbitante de bani care se inghesuie in buzunarele medicilor anual, nu pot sa nu mentionez faptul ca de luni de zile vad postari pe Facebook referitoare la “nenorocitii” astia de popi care vor sa construiasca o catedrala mare cu o suma apropiata de cea colectata intr-un singur an de medicii nostri carora le plang de mila acesti prieteni sau cunostinte de pe reteaua de socializare mentionata… Pentru ca mereu sustineau ca Biserica Ortodoxa ar trebui sa doneze banii acestia ca sa se construiasca spitale pentru ca ne pleaca medicii dincolo…
In consecinta, cei care nu doriti sa va bazati pe “gratuitatea” oferita de statul roman, ganditi-va serios la asigurarile private de sanatate, pentru ca pana vine Reforma, excat cum spunea si Domnul Baiescu, vom avea nevoie de analiza sau chiar spitalizare si nu stiu ce pret poti pune pe viata si sanatatea ta. TU DECIZI !
alin.baiescu Nov 29 2012 - 16:40
Septimiu, multumesc pentru ARTICOL, caci comentariu este mult prea putin spus!!! Apreciez.
vali Dec 15 2012 - 03:29
Provebul potrivit pentru Reforma Sanatatii din Romania:
“Romanul este greu sa inceapa ceva , ca de lasat se lasa el usor”
Sistemul de sanatate perfect este un mit!
Cel putin doua filme mi se par de referinta si merita vazute: problemele sistemului public de sanatate din Romania au fost genial ecranizate de Cristi Puiu in filmul „Moartea domnului Lazarescu” (2005), iar deficientele sistemului american de asigurari private de sanatate (bazat complet pe asigurari private de sanatate pana la reforma lui Obama) in documentarul nominalizat la Oscar al lui Michael Moore, „Sicko” (2007)
Imi imaginez ca modelul optim de sistem de sanatate ar arata ca o pasare cu 2 aripi, public si privat, foarte bine echilibrat: fara una din aripi pasarea nu poate sa zboare…
Sistemul se sanatate care este acum in Romania pe langa faptul ca e subfinantat, prost administrat, corupt, ineficient, invechit, periculos, nereglementat, insuficient, mai este si profund inechitabil, un fel de struto-camila…Sa nu uitam ca 50% din populatie traieste in mediul rural unde sunt doar 20% dintre medici si cam 30% din farmacii; aproape 7 milioane contribuie si 20 de milioane beneficiaza de asigurarile de stat; statul garanteaza tuturor serviciile oferite de sistemul de stat, dar in limita fondurilor disponibile….
Reforma Sanatatii a inceput in Romania de aproape 20 de ani…S-a reformat sistemul de sanatate, dar nu s-a reformat sistemul de asigurari de sanatate (finantarea). Se tot cauta modelul perfect, care nu exista.
Americanii s-au inspirat din modelul olandez. La noi modelul olandez a cazut odata cu guvernul Boc.
Mai exista si alte modele eficiente pe langa cel olandez: suedez, belgian, german, estonian, elvetian, ceh, britanic, francez, etc.
O decizie proasta e mai buna decat niciuna!
Referitor la dilema “sa-mi fac sau sa nu-mi fac asigurare privata de sanatate acum”, eu zic ca e mai bine sa ai asigurare si sa nu ai nevoie, decat invers:)
Un proverb spune ca niciodata nu ti-ai luat destule lucruri de care sa nu ai nevoie…
Nu ai nimic de pierdut, chiar daca nu te imbolnavesti, folosesti componenta de preventie a asigurarii: consultatii, analize si investigatii, control medical anual.
ASAP!
P.S. Mie ce cadou imi faci acum?…Cartea o am si inca cu autograf:)
E excelenta, nu degeaba a fost premiata!
Felicitari pentru toate realizarile tale!
alin.baiescu Dec 15 2012 - 14:27
La comentariile pe care le faci tu, pertinente, cu regularitate, complexe, inca nu am scris cartea pe care sa ti-o pot face cadou!
Dar nu renunt! Multumesc.
HELGIU ELENA Dec 19 2012 - 09:01
Va multumesc pentru ceea ce faceti, eu nu ma pricep la scris dar cu siguranta voi recomanda tuturor cunostintelor acest blog.
Elena H
alin.baiescu Dec 19 2012 - 20:23
Va multumesc pentru aprecieri, sa va fie de folos informatiile postate aici.
vali Dec 17 2012 - 11:02
Raspunsul tau ma flateaza. Multumesc anticipat si astept noua ta carte.
Ce carte crezi ca mi s-ar potrivi?
Zile frumoase si multa inspiratie!
alin.baiescu Dec 17 2012 - 11:17
Enciclopedia Asigurarilor – de la inceputuri si pana in secolul XXII.